Daca omenirea si-ar dori vreodata o pilda de neinfricare, de sinceritate neumbrita, de vorbire neprefacuta, sila de minciuna, de idolatrie si scirba de fatarnicie, cind ura ne intimpina pe calea intortocheata a vieti, un exemplu mai coplesitor decit al lui Ioan Botezatorul nu gaseste. Esentiala la Ioan este atitudinea fata de mincinosi, de rai, de asupritori si nelegiuiti de tot felul, de destrabalati si neinfrinati. Impotriva lor glasuieste deschis si dur, nu stie de crutare, de ingaduinta. Nu este de mirare ca Irodiada ii purta o ura neimpacata. Femeie frumoasa si inteligenta, insa cruda, ambitioasa si nerusinata ii tot cerea regelui Irod sa-l stirpeasca pe Ioan. (Nu Irod cel Mare, omoritorul pruncilor, ci fiul sau Irod Agrippa). Regele nu voia, ba chiar il simpatiza putintel pe Ioan, stiindu-i adevarate spusele. Ioan reprezenta intr-un fel Opozitia, oarecum ingaduita de tiran. Irod Agrippa era constient ca gresise luind nevasta fratelui sau, Filip (pe Irodiada), traind cu ea intr-un soi de concubinaj, osindit de Ioan cu vorbe grele, dar drepte. In cele din urma, Irodiada izbuti sa obtina intemnitarea celui aprig vrajmasit de ea: Ioan a fost inchis in beciul intunecat al palatului regal. Acolo se afla cind Irod isi serba ziua de nastere. Atunci s-a ivit prilej pentru Irodiada de a se descotorosi de cel ce-i era ca un ghimpe in ochi. In timpul petrecerii, muierea nerusinata o lamureste si o indeamna pe fiica ei, Salomeia, sa danseze in fata lui Irod. Obiceiul vremii impunea fetei care dansa pentru rege sa i se ofere acestuia ca trofeu erotic. Cu chiu cu vai, tinara Salomeia a dansat. Dansul frumoasei si gingasei fete l-a tulburat in asa masura pe regele ametit de bautura si aprins de pofta, incit i-a spus: „cere-mi ce vrei si-ti voi da”, intarindu-si vorba cu juramint de fata cu toti demnitarii regatului. Nestiind ce sa ceara, adolescenta Salomeia a intrebat-o pe maica-sa. Aceasta n-a stat pe ginduri: „Capul lui Ioan Botezatorul cere-l. Sa ti-l aduca pe o tipsie.” La auzul cererii, Irod s-a cutremurat. Nu era dispus sa-l omoare pe Ioan, nu-i era deloc antipatic. Consimtise la arestarea lui, numai ca sa scape de gura muierii. Ametit de bautura, nerodul rege a acceptat cererea Salomeiei, fiindu-i rusine sa-si calce nesabuitul juramint. Si astfel, seful garzii regale coboara in beci, il decapiteaza pe Ioan si-i aduce capul pe o tipsie. Grozav si cutremurator spectacol. Salomeia insasi s-a ingrozit si a fugit din palat cu un ofiter roman pina in indepartata Iberie (Spania). Intr-o iarna a alunecat de pe un pod in riul inghetat. Un sloi plutitor i-a retezat capul, care s-a rostogolit pe gheata, iar trupul i s-a dus pe apa, separat de cap. Asa s-a sfirsit viata unei tinere nesocotite, care si-a luat pe suflet un atit de mare pacat, o vina de neiertat.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns