Boacana guvernamentala referitoare la obligarea pensionarilor sa aleaga intre salariu si pensie a fost putin cosmetizata, in sensul ca, prin ordin de ministru, profesorii, medicii si actorii au fost scosi de pe lista neagra. Cu toate acestea, legal, un ordin de ministru nu poate modifica o ordonanta, fie ea si de urgenta.
Pentru a mai inmuia putin din efectul negativ al acestei ordonante, galeriile de aplaudaci ai Guvernului – cei care si inainte suflau in talpi PD-L-ului – incearca sa induca impresia, desi pe ansamblu s-a gresit, ca in realitate s-a procedat corect. De ce? Pentru ca pensionarii ar fi ocupat locurile de munca ale tinerilor si din cauza aceasta tinerii nu si-au mai gasit servicii si au plecat in Spania sau Italia.
O ipoteza cel putin gresita. Pentru ca in principalele sectoare in care au fost chemate sa profeseze cadrele iesite la pensie – invatamint sau sanatate – somajul e aproape inexistent. In invatamint, cel putin, pensionarii intra ultimii la distributia locurilor de munca, dupa ce s-a dat sansa celor aflati in activitate sa ocupe catedrele.
Si mai avem o situatie hilara: cadrele militare date afara din Armata cu ordonanta. La vremea respectiva, statul si-a luat mina de pe ei, i-a scos din activitate, le-a dat salarii compensatorii si i-a invitat sa-si refaca viata. Iar multi s-au reprofilat si s-au recalificat. Si au gasit slujbe pe baza noilor calificari. Unii, chiar la stat. Care stat le cere acum sa renunte la locul de munca sau sa dea inapoi platile compensatorii.
Logica acestui fapt imi scapa. Pentru ca atunci cind au fost disponibilizati, nu li s-a pus niciodata conditia sa nu se mai angajeze la stat. De ce sa nu inapoieze banii si salariatii de la firme plecati in somaj cu plati compensatorii?
Lasă un răspuns