La inceput de an si de guvernare, toata lumea cere bani. Foarte multi bani. Fiecare se considera indreptatit sa-i primeasca, nu-l intereseaza de unde, daca sint, daca exista posibilitati, daca se justifica, invocind legea si dreptul de preemptiune. Si, pentru a-i obtine, apeleaza la presiuni si formule care sa forteze lucrurile, fara sa priveasca mai departe, la efecte si consecinte previzibile sau doar presupuse. Interesul personal imediat si exclusiv este mai presus de orice alta motivatie. In acest cor al revendicarilor absolutiste vocea distincta, cu accente dominatoare, apartine celor care fac parte din Asociatia Magistratilor, care ameninta ca vor actiona statul roman la instantele CEDO pentru a obtine aplicarea legii privind plata imediata a salariilor restante majorate, act normativ promovat de insisi asociatiile profesionale proprii. In cauza s-ar afla peste sase mii de magistrati care ar avea de primit, fiecare, intre 40 000 si 70 000 de lei, o suma colosal de mare, impovaratoare si aproape imposibila pentru un buget de austeritate, aflat aproape de colaps, dupa atentionarile Cabinetului Boc. Dar undei-i lege nu-i tocmeala, sustin aparatorii legalitatii, dovedind insa ca sint serios atinsi de morbul orbirii daca e sa ne referim chiar si la numai celelalte categorii socioprofesionale care traiesc din munca si participarea contribuabilului anonim. Demersurilor respectivei Asociatii i se alatura si celelalte doua organizatii profesionale – Uniunea Judecatorilor si Asociatia Procurorilor, care adopta un ton ceva mai conciliant al revendicarilor, considerind totusi ca fiind inacceptabila masura aminarii platii salariilor restante, prin ordonanta de urgenta, pina in luna martie a acestui an.
Fara a pune in discutie legitimitatea unei atari revendicari, desi ridica suficiente semne de intrebare privind legalitatea cam fortata, dar mai ales moralitatea ei, sa consemnam doar una din reactiile ce vin dinspre societatea civila: Oare nu le este rusine sa pretinda asa ceva!? Daca dumnealor, magistratii, sint nemultumiti cu salariile de peste cincizeci de milioane si pensii nerusinate, de ce nu pleaca din sistem spre a lucra in alte domenii, precum invatamintul, despre care se stie cum este tratat? Pe ei, adica pe magistrati, cine ii judeca si pedepseste pentru abuzurile si incalcarile flagrante ale legilor?!
Dupa cum au evoluat lucrurile in ultima vreme, spre sfirsitul de mandat al precedentului Executiv, si indeosebi dupa instalarea la guvernare a Aliantei PD-L – PSD-PC, se pare ca problema respectului fata de legalitate a devenit una aleatorie, sub pretextul dificultatilor de ordin financiar provocate de criza economica si de recesiunea financiara. Mai toate actele normative ce reglementeaza regimul alocarilor bugetare destinate salariilor s-au transformat in obstacole de netrecut atit pentru noii demnitari care au accedat la guvernare, cit si pentru potentialii beneficiari indreptatiti sa-si primeasca drepturile. Un succint inventar este suficient pentru a demonstra aceste cantonari de pozitii la cel mai inalt palier decizional: punerea sub semnul intrebarii a aplicarii legii majorarii cu 50 la suta a salariilor cadrelor didactice; modificarea radicala a prevederilor legii privind indemnizatiile acordate mamelor cu nou-nascuti; aminarea punerii in aplicare a legilor de majorare a punctului de pensie si a drepturilor persoanelor care au lucrat in grupele I si a II-a de munca; ajustarea considerabila a alocatiilor si celorlalte forme de sprijin financiar pentru cei cu venituri mici, asistati social; anularea unor facilitati fiscale privind taxele si impozitele.
La ce mai servesc legile, daca imperativele lor devin facultative?, se intreaba mai tot romanul. Pentru ca cei investiti cu responsabilitatea guvernarii, deci a aplicarii legilor in spiritul si litera lor, sa-si asocieze motivatia insuficientei resurselor si amenintarilor de recesiune. Asadar, toate partile implicate isi au dreptatea lor. Pina la urma, insa, valabila ramine tot zicala romaneasca ce a pus, si pune in continuare, punctul pe „i” la orice situatie: N-are mama, ca v-ar da!
Lasă un răspuns