Criza gazelor a fost transata de media româneasca brutal de simplist: Rusia santajeaza Europa. Concluzia a fost transmisa pe aproape toate canalele media, fara, insa, ca editorii sa incerce sa intre in maruntaiele informatiilor, sa analizeze care ar fi, de fapt, cauzele care au declansat criza.
Realitatea este ca Rusia nu-si permite, in acest moment, sa santajeze Europa. Marea parte a gazului „rusesc” vine din Turkmenistan. Gazprom plateste, prin contract, 340 de dolari mia de metri cubi, in timp ce pretul pe piata Europei de vest este de 350 de dolari. La mijloc este Ucraina, care vrea sa plateasca doar 250 de dolari mia de metri cubi. Dupa ce Rusia a spus ca pretul de 250 de dolari a fost doar „un ajutor umanitar” si este timpul ca Ucraina sa plateasca pretul pietei, negocierile s-au intrerupt, rusii le-au taiat gazul, insa ucrainienii au inceput sa fure din conductele care livrau gaz in vestul Europei.
In aceasta situatie, Rusia iesea in pierdere. Asa ca a taiat gazul de tot pina cind UE urma sa trimita observatori care sa impiedice Ucraina sa mai fure gazul rusesc.
Unde este România in aceasa ecuatie? Cam tot pe la mijloc. Sa ne amintim ca prin ’99, Guvernul a decis sa nu mai importe gaz direct de la Gazprom, ci de la niste intermediari suspecti. De fapt, atunci, România a cumparat gaz rusesc de la Ucraina. Care, ca si atunci, il fura din conducte. Ulterior, România a fost nevoita sa mai plateasca inca o data gazul, de data aceasta rusilor.
Povestea asta cu gazul furat de Ucraina si vindut României pune intr-o alta lumina invitatia lui Putin de a cumpara gaz si a-l revinde Ucrainei.
Lasă un răspuns