De ce sa n-o spunem, Romania sufera o dubla criza. Una e cea mondiala, care ne afecteaza, vrind-nevrind. E, ca sa zic asa, un trend, o tendinta generala. Dar peste criza mondiala, se suprapune o criza cu mult mai profunda si cu mult mai grava: criza romaneasca. Si asta se poate vede cu ochiul liber, fie si numai daca urmarim ce se întimpla la casele de schimb valutar. sn vreme ce euro pierde din valoare în toata lumea, leul romanesc se afla în prabusire libera. Pentru ca, euro scazind, ar fi trebuit sa dam acum vreo 300 ron la suta euro. Si, cind acolo, noi dam 400 ron. Sunt efectele guvernarii dezastruoase din ultimii patru ani. Criza romaneasca are prea putin de a face cu criza mondiala. Cumva, ea ne afecteaza pozitiv chiar, deoarece, daca euro nu scadea, am fi dat acum 500 ron la suta de euro. Noi luam salariile în ron (pentru ca guvernul Tariceanu nu a reusit sa faca trecerea la moneda europeana – sintem si aici codasii Europei) si ne avantajeaza un euro mai slab. Degeaba însa. Criza romaneasca e mult mai puternica decit criza mondiala. Patru ani ne-am îmbatat cu apa rece, Banca Nationala mentinind, fortat, din ordin de sus, cu siguranta, un raport euro/leu favorabil cetatenilor, insa efectul se vede acum. Am mai spus-o în ultimii doi ani: sa ne fereasca Dumnezeu de ce va urma dupa alegeri. In ultimul an scumpirile au fost atit de mari, încit bietele noastre salarii in ron nu mai pot face fata la organizarea unui buget decent al familiei. Numai în ultimele doua saptamini, scumpirile au atins circa 10%. Colac peste pupaza, noua guvernare a venit cu idei înnoitoare. Una dintre ele este aceea ca pensionarii sa nu mai poata munci la stat decit daca renunta la pensie. Ideea n-ar fi rea, deoarece vizeaza pe cei cu pensii imense (ofiteri, judecatori, procurori etc) ce iau pensii de 40-60 milioane lunar si mai au si-o slujba de 70 milioane, unde doar învirt niste dosare de ici-acolo. N-ar fi rea ideea, spuneam, daca n-ar înregistra victime colaterale. Si victimele sint cu mult mai multe decit cei pusi la locul lor. Sa luam în seama o categorie. Profesorii pensionari. Ei merg, în septembrie si iau posturi de suplinitori la scolile de la tara. Muncesc deloc facil, fac naveta, îsi bat capul cu materia scolara si cu elevii – iar asta nu pentru ca le-ar strica sa se odihneasca si sa vada de nepoti, ci pentru a-si suplimenta veniturile mult prea mici pentru un trai comod. Asta înseamna sa scoti profesorii batrini din scoli. Si asta nu ar fi nimic. Dar trebuie sa scoti si doctorii batrini din spitale. Iar doctorii batrini, orice s-ar zice, sint bine pregatiti. Si totul ar fi cum ar fi, dar cind au fost admonestati, guvernantii nostri au ricanat: le gasim înlocuitori. Chiar îmi imaginez o situatie hazlie (ca sa mai îndulcim pilula prea amara). Asistenta vine la cardiolog si îi spune: domnul doctor, e o urgenta, veniti repede sa-l înlocuiti pe ginecolog. Ca doar avem zece vieti în pieptul de arama! Cam asa cu legile la noi. Incompetenta le produce fara nuantari. Ele vor sa dreaga într-un loc si strica mai rau în altul. Cam la fel cu zugravul ieftin, care îti zugraveste nu doar peretii, ci si parchetul, si oglinda, si dulapul. Cam în situatia asta sintem noi acum. Platim pentru ca ne-am scumpit sa avem un zugrav bun.
Dan PERSA
Lasă un răspuns