Romanul suveran are parte de un inceput de an incarcat de surprize si marcat de un optimism debordant, ce-i lasa fara replica si pe cei mai notorii dintre pesimisti. Toate ne merg din plin, iar guvernul proaspat instalat ne da asigurari ca situatia este sub control, chiar daca pe ici-pe colo, prin partile esentiale, anumite lucruri, destule, scirtiie. Bugetul se naste in chinuri, iar pentru operatia de forceps structural se pegatesc bisturie si alte instrumente speciale, precum extirpari de capitole, cure de slabire in regim special, imprumuturi externe si/sau strtingerea baierilor pungilor. Ne-ndreptam cu pasi repezi spre ceea ce numim viata rationala, daca nu cumva pasim deja pe calea cea dreapta.
Pentru a ne mai taia din tot acest elan molipsitor si periculos, vestile cele proaste ne pindesc de pe la colturi, ori pur si simplu ne atin calea. Leul isi pierde din putere spre a intrema moneda europeana, iar dolarul ii tine hangul. Inflatia se simte bine in haine lejere, iar dobinzile bancare ne taie orice elan investitional, reinstaurind temperanta. Veniturile au devenit de subzistenta, facind imposibile acumularile. Simfonia Destinului bate cu tot mai multa insistenta pe la usile noastre, spre a ne avertiza ca s-au cam dus vremurile bune, asa scurte si destul de proaste, cum au fost si pina la schimbarea de domnie politica.
Dar, bucurosi le-om duce toate, pentru ca nu avem incotro, spre a reveni la un slogan al inceputului de deceniu: romani, vi se pregateste ceva! Primele pe lista sint scumpirile la alimentele de baza, ale caror preturi vor creste in scurt timp cu 10 pin la 30 la suta. Carnea si preparatele din carne, laptele si derivatele lui, legumele, fructele au toate sansele de a se transforma in produse de lux, obligindu-ne sa ne revizuim dietele, regimul alimentar, in conformitate cu principiul „decit mult si ieftin, mai bine mai putin si mai scump”. Revine, asadar, moda siluetei, ceea ce nu e rau, ba chiar e cit se poate de bine in contextul tendintelor mondiale de evolutie a fenomenului obezitatii. Se rezolva, asadar, aproape de la sine, cerintele programelor nationale de sanatate, care statueaza si promoveaza cumpatarea in ce priveste gura si cerintele ei. Cei obisnuiti sa gaseasca numai pricini si reprosuri sustin ca scumpirile prognozate s-ar datora in primul rind decapitarii initiativelor producatorilor autohtoni prin politici falimentare si segregationiste, care au deschis posibilitati ce nu sufera comparatii pentru produsele de import, care acopera mai mult de 80 la suta din necesarul intern de consum, ceea ce echivaleaza cu un efort valutar anual de peste doua miliarde de euro. Cu alte cuvinte, ne hranesc altii pe noi, desi la fel de usor i-am putea hrani noi pe cei straini, nemaifiind obligati sa si platim pentru aceasta. Cu un potential agricol trintit la pamint si fara nici o speranta de resuscitare, nici nu avem voie sa ne gindim la altceva. Bacaul poate servi ca exemplu: ce soarta au avut marile complexe agrozootehnice de la Sascut, Serbesti, Traian, N. Balcescu, Filipesti, serele legumicole de la Onesti si Comanesti, livezile ultramoderne si ultraproductive de la Oituz, Bogdanesti, Benesti, Vultureni, Godovana, ori gradinile legumicole de la Orbeni, Parincea, Pincesti? Dezastrele trebuie comensurate, insa, la scara nationala, astfel ca nu avem motive sa ne lamentam de ce sintem obligati sa mincam carne de proc si de vita din Irlanda, mere si usturoi turcesc, salata chinezeasca ori cartofi polonezi, produse asezonate cu preturi prohibitive care ne obliga sa adoptam pozitia mutului: gura inchisa. Si ca sa punem capac la toate astea, tinem pe loc pensiile si salariile mici, pentru a le putea creste pe cele care deja dau pe dinafara.
Cu una, cu alta, echilibrul se pastreaza si mergem bucurosi si increzatori inainte, spre armonia sociala si bunastarea generala. Cit dinspre partidele aflate la putere, nici macar nu adie vreun vint de schimbare. Timpul ramine probabil.
Lasă un răspuns