Nu stiu cit de inteligenti au fost oficialii europeni cind au propus promovarea unor legi asa-zise „antitero”, insa rezultatul este un monument de inutilitate imbecila. Ma refer – in primul rind! – la discutata (si discutabila…) lege privind monitorizarea datelor referitoare la comunicatiile de voce si de date. Pe linga faptul ca nu foloseste la ceva, aceasta norma a excitat toate frustrarile societatii civile romanesti. De citeva zile, pe toate canalele dai de insi care vitupereaza fara tinta: „Sintem ascultati! Sintem inregistrati! A renascut Securitatea!”… Daca incerci sa-l potolesti pe un astfel de interlocutor, ai incurcat-o! Degeaba intrebi care sint argumentele unei asemenea critici. Valul de injuraturi (la adresa cui?!) si tonul amenintator stopeaza orice intentie de dialog.
Pirdalnica lege este absolut NESEMNIFICATIVA. Dar sa o receptam ca atare. La articolul 3 (sper ca nu ma insel) se face referire explicita la faptul ca datele care se stocheaza nu au de-a face cu continutul comunicarii. Adica nu sint inregistrate convorbirile si nici nu se arhiveaza SMS-urile unor frustrati care se cred buricul societatii romanesti. Tehnic vorbind, nu este posibil. Cei care au minime cunostinte de informatica pot intelege ca ar fi necesare hale imense pe tot teritoriul tarii pentru depozitarea si functionarea mediilor de stocare (memorii digitale, hard disk-uri etc.). Nicio companie de telefonie si niciun furnizor de servicii de internet nu-si permite asemenea investitii. Incercind sa explic unor „democrati revolutionari” chestiunea aceasta, am fost luat peste picior: „Naivule! Tu chiar crezi ce scrie intr-o lege?!” DA!! Ca de-aia-i lege!
Avem doua situatii distincte. Prima este legea. Cei care isi manifesta furia, spaima, ingrijorarea sau alte asemenea sentimente nejustificate nu acorda o minima atentie textului legal. Dar nici nu sustin ca exista vreo primejdie explicita. In aceste conditii, ce-aveti, fratilor, cu legea?! Ea este expresia impotentei politice a conducatorilor Romaniei. Au primit o recomandare de la UE si s-au executat fara circtire. Stocarea datelor referitoare la destinatar, expeditor, locatii si durata nu ajuta la anchetarea marilor infractori. Asemenea date oricum le primea fiecare roman care solicita o factura detaliata. Nimic nou, nimic in plus!
A doua situatie este chiar cea care explica furia contestatarilor. „Nu conteaza ce scrie in lege, conteaza cum se va interpreta!” – zic ei. Exista o lunga si trista experienta post-revolutionara in Romania care ne demonstreaza ca legile – bune sau rele – ori nu se aplica, ori se aplica dupa cum vrea ciumpalacul de functionar. Altfel spus, cu sau fara aceasta lege generatoare de frustrari intelectualo-revolutionare, cine trebuia ascultat, era ascultat si pina acum. Dupa lege – cu mandat de la judecator; in practica – dupa cheful anchetatorului. Pentru ca, in Romania de astazi, cei mai mari frustrati sint politicienii aflati la putere. Ei traiesc, zi si noapte, cu spaima in sin ca vor fi detronati de adversari. Cine se-agata de poalele puterii incepe sa aiba apucaturi schizofrenice: vrea sa stie ce discuta cei din jurul lui, vede doar comploturi si se crede marele vinator de dusmani ai neamului. Asa se pervertesc legile. Oamenii de rind doar constata. Si – de aceea – au deveni neincrezatori in institutiile Statului si in bunele intentii ale legiuitorilor. Nu era nevoie de-o lege fara rost, ca si-asa toata lumea asculta pe toata lumea…
Lasă un răspuns