In regim de urgenta, Executivul condus de premierul Emil Boc trebuie sa-si schimbe radical strategiile si tacticile de promovare a imaginii tarii noastre in lume, prelevind atributiile ministerului Turismului si cele ale ministerului Culturii si transferindu-le forurilor fotbalistice; dar fara o redirectionare a alocatiilor bugetare, intucit nu sint absolut necesare. Asta, dupa ce ultrasii dinamovisti ne-au servit o noua mostra de impact huliganic.
Fenomenul clonarii scandalurilor de pe arenele fotbalistice tinde sa se generalizeze la scara nationala. In criza de performante notorii pe plan international, sportul-rege se impune prin violente si turbulente care socheaza prin barbarismul lor si ne intorc la omul cavernelor. Iata, asadar, o oportunitate ce ni se ofera in mod gratuit, cu avantajul unui impact puternic, imediat si generalizat. Ambasadorii nostri onorifici si institutiile specializate cu responsabilitati bine conturate, dar cu rezultate mai mult decit relative sint, astfel, reduse la tacere de ultrasii, fanii, hooligans-ii arenelor noastre. Episodul Dinamo din play-off-ul Ligii UEFA are doar meritul de a fi pus ultima bomboana pe coliva decesului neresuscitabil al sportivitatii de pe terenurile de fotbal. El se produce si se evidentiaza la scurt timp dupa show-urile interpretate de galeria stelista tot intr-un meci de competitie continentala, soldat cu suspendarea spectatorilor. Legea lu’ Mitica privind combaterea si sanctionarea actelor de agresiune de pe stadioane nu e altceva decit o gluma lipsita de orice umor. Patronul din Ghencea a gasit rezolvarea: gardurile duble din sirma ghimpata. O alta lovitura mediatica si de imagine care a facut inconjurul lumii marcind profilul spiritual romanesc. In Anglia si celelalte tari anglo-saxone gardurile despartitoare au disparut de mult, intre tribune si terenul de joc existind doar gradenele si instalatiile reclamelor publicitare. Chestiune de civilizatie. In tarile mici, dar civilizate, precum Luxemburg, Liechstenstein, San Marino, Malta s.a. insasi notiunea de gard pare desueta. Romanii fac, insa, opinie separata: tot ce renunta altii devine bun pentru ei. Desi tentative in contradictoriu au existat si pe la noi: in urma cu citeva editii de campionat, clubul galatean „Otelul” a renuntat la gardurile despartitoare asumindu-si securitatea combatantilor si reactiile spectatorilor din tribune. Replica bacauanilor, care aveau de disputat un meci de campionat pe respectiva arena, a fost prompta si categorica: reinstalati gardurile, altfel pierdeti la masa verde. Acum, doar pe stadioane precum cel din Vinju Mare, unde se disputa jocuri de liga a II-a, sau pe toloacele comunale ridicate la rangul de terenuri de fotbal, respectivele garduri lipsesc.
Furia dezlantuita a microbistilor, vecina cu nebunia si crizele accentuate de lipsa de ratiune, nu fac altceva decit sa atenteze la imaginea noastra in lume. Sportul – ambasador devine agentul-inchizitor, dupa care sintem receptati, judecati si clasificati, cu sanse extrem de putine de reabilitare intr-un viitor cit de cit apropiat. Este un bine cu fata grotesca pe care un grup infim de scelerati il promoveaza si dau apa la moara denigratorilor dinafara. Productiile din „Groapa”, de pe Ghencea si Giulesti, de la Constanta, Buzau, Pitesti si de peste tot pe unde trec acesti gladiatori ai raului sint marturii ale unui spirit gregar, razvratit fara motivatii si lipsit complet de ratiune. Solutia incatusarilor teribiliste poate ca e mai aproape de noi decit ne-o inchipuim: debarasarea de fotbalul-afacere si reintoarcerea la fotbalul-amator. Ar disparea furia mizelor cistigatoare si ni s-ar restitui spectacolul autentic, dimpreuna cu decenta publicului. Ar fi lovitura de pedeapsa. Cine isi asuma executia?
Lasă un răspuns