Pamblici si barbi

Daca in urma cu douazeci de ani Oracolul din Damaroaia profetea ca ne vor trebui cel putin doua decenii pentru a ne regasi echilibrul pe plan economic si social, in ce priveste evolutiile din sfera mentalitatilor s-a abtinut sa dea un verdict. Stia el ce stia! Risca, adica, sa-si compromita insusirile si statutul de prezicator ignorind cu buna stiinta adevarul dintr-o veche zicere romaneasca: naravul din fire n-are lecuire. Cu trimiteri directe la festivisme ce au facut dintotdeauna, si fac in continuare, deliciul guvernantilor nostri. Aflu, dintr-o publicatie locala, ca pentru inaugurarea unui tronson de sosea, in lungime de un kilometru, primaria a pregatit, intre alte materiale de propaganda pd-l-ista, si o importanta cantitate de pamblica tricolora: exact o mie de metri. Cu alte cuvinte, cite un metru pentru fiecare metru de asfalt turnat, prima si singura lucrare de acest gen savirsita de la revolutie incoace. Doar momentul festiv, la care sint asteptate oficialitatile judetene, trebuie onorat asa cum se cuvine! Evenimentul cu pricina mai are, insa, o componenta pitoreasca. Anume: segmentul respectiv de drum porneste exact din poarta cimitirului spre a se propti cu celalalt capat in drumul european. Sa fie o aluzie la eterna si fascinanta aplecare a romanului catre farsele funeste? Totul este posibil. Pamblicile si barbile au fost si continua sa ramina la mare pret printre politicienii autohtoni. Mult mediatizata si contestata ministresa Elena Udrea si-a gasit timp sa participe, intre doua infatisari fulminante la comisia parlamentara de ancheta, la inaugurarea unei baze de tratament pentru astmatici la salina din Turda. Pamblici, muzici si barbi din belsug. Dupa plecarea sa, pacientii au fost lasati cu ochii in soare; stabilimentul se inchidea pentru lucrari de finisare. Premierul Emil Boc si ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, au tinut sa-si arate, si ei, talentele in minuirea foarfecelor taind cite o suvita din pamblica tricolora inaugurala a soselei de centura a orasului Gherla. Dupa numai citeva zile, asfaltul ceda si drumul era inchis circulatiei. Pacat de sampanie si de discursuri pe tema „uite-asa o barba-avea…”. Constatare: discipolii si-au intrecut maestrul. Virstnicii isi amintesc, cu siguranta, de acele episoade comice cu cel mai iubit conducator in prim-planul comediei. Unul dintre acestea: punerea in functiune a noii fabrici de placi aglomerate din lemn de la combinatul de mobila din Comanesti. Fabrica, nici gind sa fie gata, dar trebuia sa fie surpriza vizitei de lucru a sefului suprem pe meleagurile bacauane. Pamblici, discursuri si aplauze. Placile iesite din prese fusesera aduse de la M. Ciuc. Lucrarile au mai durat, apoi, vreo sase luni de zile.
Sa ne mai miram, asadar, de talentele politicienilor post-decembristi? Ne-am contrazice pe noi insine. Spiritul autohton. Vorba unuia dintre concitadini: istoria se repeta acum cu niste personalitati aflate in apogeul carierei. Cu un tuseu lamuritor: prin clonare, numarul lor tot creste…