Dan POPA
Pentru că Orwell pare un profet serios (adică unul ale cărui proorociri se adeveresc), l-am convocat la o nouă întrevedere. Conjunctura internațională de ultimă oră (escaladarea conflictului dintre Irak și Statele Unite, divizarea blocului extins al NATO între „pro” și „contra” intervenționiști, poziția opiniei publice în această problemă, care nu concordă neapărat cu cea a oficialilor) ne-a determinat să-l găzduim iarăși pe ilustrul dispărut, însă acut prezent prin pertinența opiniilor sale. Replicile „interlocutorului” sînt conforme celor care apar în traducerea românească a romanului „O mie nouă sute opt zeci și patru” (Editura Univers, 1991).
Rep: Domnule G.O., cum apare războiul în ziare și în cărțile de istorie? Erau mai relevante cronicile războaielor trecute decît știrile din zilele noastre despre războiul ce ar putea începe ?
G.O: „Evident, ziarele și cărțile de istorie au fost întotdeauna înflorite și părtinitoare, dar o mistificare de calibrul celei care se practică în prezent ar fi fost imposibilă.”
Rep: Este atît de diferită situația din prezent față de cea din trecut ?
G.O: „… judecat din perspectiva războaielor trecute, cel de azi nu este decît o impostură și se aseamănă cu luptele dintre anumite rumegătoare ale căror coarne sînt așezate într-un asemenea unghi încît animalele nu se pot împunge unul pe celălalt. „
Rep: Este cumva un război lipsit de sens, un fals război ?
G.O: „… deși este nereal, războiul nu este și lipsit de sens.”
Rep: O serie de voci des auzite în ultima vreme susțin că războiul din Irak este cît se poate de real și are ca scop controlarea resurselor de petrol. Care e opinia dumneavoastră, cu ce scop se face războiul?
G.O: „El consumă surplusul de bunuri de consum și ajută la menținerea acelui climat psihologic de care are nevoie o societate ierarhizată.”
Rep: De ce sînt interesați politicienii de război ? Masele sînt, așa cum subliniase și Chomsky, pacifiste. De ce vine motivația războiului de la vîrfurile ierarhiei sociale și politice?
G.O: ” Fiecare grup conducător poartă războiul împotriva propriilor supuși, iar scopul războiului nu este acela de a face sau de a împiedica anexiunile teritoriale, ci de a menține intactă structura societății.”
Rep : Înțeleg din spusele dumneavoastră că există o bază a societății care garantează existența ierarhiei sociale. Care e aceasta ?
G.O: „Pînă la urmă, o societate ierarhizată nu este posibilă decît bazîndu-se pe sărăcie și ignoranță.”
Rep: Dar pacea și bunăstarea în creștere, care ar rezulta din oprirea efortului de război și canalizarea resurselor în scopul dezvoltării, cum este, ca alternativă?
G.O: „O pace cu adevărat permanentă ar fi același lucru cu un război permanent”. „Devenită generală, bogăția ar fi șters deosebirile”. „Căci dacă toată lumea s-ar bucura de tihnă într-o egală măsură, atunci marea masă a celor scufundați în mod normal în sărăcie s-ar cultiva și ar învăța să gîndească independent”.
Rep: Și ce-ar fi rău, pentru actualii conducători, în acest progres al gîndirii celor mulți ?
G.O: (Pentru marea masă – n.n.) „Pasul următor ar fi să realizeze, mai devreme sau mai tîrziu, că minoritatea privilegiată nu are nici o funcție și să o dea la o parte”.
Rep: Pînă la urmă, e sau nu terorismul problema cu care se confruntă conducătorii lumii ?
G.O: „Problema era deci următoarea: cum să faci ca mașinăria industriei să meargă fără a spori avuția reală a omenirii. Mărfurile trebuiau produse, dar nu trebuiau circulate”.
Rep: Este posibil un așa mod de funcționare a unei economii ?
G.O: „În practică, singurul mod de a atinge acest scop dublu a fost menținerea neîntreruptă a războiului”. „Nu trebuie decît să existe starea de război”.
Rep: De ce războiul, care înseamnă distrugere și sărăcie, trebuie, în opinia politicienilor, să existe, să fie reluat ?
G.O: „Este perfect deliberată politica de a menține chiar și categoriile favorizate la limita greutăților, deoarece o stare generală de lipsuri face să sporească importanța micilor privilegii, amplificînd astfel deosebirile dintre o categorie și alta”.
Rep: Aceasta ar fi deci o miză a războiului. Mai sînt și altele, secundare?
G.O: „Toate teritoriile disputate conțin minereuri valoroase, iar unele din ele sînt resurse de produse vegetale importante”. „Dar mai presus de orice, toate sînt rezerve nesecate de forță de muncă ieftină. Puterea care controlează Africa Ecuatorială, țările din Orientul Mijlociu, sudul Indiei sau Arhipelagul Indonezian dispune, în același timp, de viețile a zeci sau sute de milioane de muncitori prost plătiți care trag din greu.”
Rep: Trăgînd o concluzie, cum vi se pare lumea din 2003 și din anii care vor veni ?
G.O: „Lumea de azi este o lume despuiată, înfometată, ruinată, chiar și față de cea dinainte de 1914 și cu atît mai mult față de viitorul utopic pe care-l prefigurau oamenii acelor timpuri”. ” Și totodată, conștiința de a fi în stare de război și, deci, în pericol, face ca încredințarea întregii puteri unei caste să pară condiția firească și inevitabilă a supraviețuirii.”
Rep: Ce să înțelegem din aceste zvonuri despre actualul războiul prefigurat în Irak ?
G.O: „Cine vrea să înțeleagă esența războiului actual – pentru că în ciuda regrupărilor care au loc la cîțiva ani o dată, este mereu același război – trebuie să-și dea seama, în primul rînd, că acest război nu are cum fi hotărîtor.”
Ce să mai spun? Vom trăi și vom vedea.
Lasă un răspuns