Dan POPA
Libertatea s-a dovedit adeseori o himeră cînd a fost vorba de dreptul la a exprima o opinie. Cenzurate în diverse moduri, uneori prin simpla nepublicare, alteori prin tăieturi și modificări făcute în paginile autorilor, textele multor nume mari ale literaturii au ajuns cu dificultate la tipar. Dreptul la exprimarea liberei opinii a rămas nu o dată o simplă noțiune juridică. Mari companii s-au ridicat, amenințate de operele prea curajoase și au atacat cu forța financiară de care dispuneau pe autori. Unele opere au învins și au devenit celebre (ca filmul Citizen Kane – Cetățeanul Kane). Alte opinii s-a camuflat, în încercarea de a-și face ieșirea în lume sub alte forme. Iar una din formele preferate de scritorii cu idei noi a fost o așa zisă non-literatură, science-fiction-ul, SF-ul. Plasînd acțiunile, amenințările, despotismul, injustiția, poluarea și crima pe alte planete, autorii au putut să le abordeze în voie, să arate fețele lor hidoase fără teama că s-ar simți jignite unele sau altele dintre instituțiile, organizațiile sau companiile terestre. A făcut-o Isac Asimov. În ciclul „Fundația” găsiți printre altele, explicată, forma unei conduceri religioase a lumii, bazată pe ascunderea științelor atomului și investirea atomiștilor cu rang de preoți. La rîndul lui, Frank Herbert, autorul celuilalt ciclu celebru de romane SF, „Dune”, a scris și el despre racile umane, justiție și justiție pe dos, intrigi diabolice, politică, sondaje de opinie și democrație (numite în traducere, printr-un singur cuvînt, „PolDem-ul”). Plasate în spațiu, pe o planetă numită Dosadi, unde o populație trăia închisă în spatele unei veritabile cortine de fier, numită Zidul Zeilor, sub apăsarea unui sistem polițienesc și militarist, reflecțiile autorului sînt de fapt cît se poate de terestre ca origine și problematică. Li se recunoaște la simpla citire, actualitatea. Dar să-i dăm cuvîntul lui Herbert Franke, prin intermediul citatelor din volumul „Experimentul Dosadi”. Și să ne închipuim că l-am intervieva pe domnul Frank Herbert și l-am întreba care sînt părerile lui despre societatea noastră zis democratică, recent calificată ca „economie de piață funcțională”. Iată opiniile sale:
Despre guvernare:
„Sîntem năpăstuiți de un regim corupt, care favorizează acțiunile ilegale și sau imorale. În comportarea de zi cu zi a fracțiunilor aflate la putere, interesul general nu comportă nici o însemnătate practică. Cei ce ne guvernează nu dau nici un fel de atenție confruntării cu adevăratele probleme ale lumii noastre. Sub acoperirea serviciului public, ei folosesc tot ce le e la îndemînă ca să obțină avantaje personale.”
Despre conducătorii popoarelor:
„Conducătorii devin din ce în ce mai paranoici, suspicioși față de orice noutate dicatată de adaptarea CREATOARE (s.n.) la schimbare. Ei nu mai caută decît să-și apere, temători, puterea personală și, pentru a evita riscurile imaginare care-i terorizează, își mînă orbește popoarele la distrugere”.
Despre comunicatele guvernamentale:
„Toate guvernele sînt în mîinile unor mincinoși și nimic din ceea ce spun aceștia nu trebuie să fie crezut”.
Despre justiție:
„Justiția este o iluzie și o escrocherie”.
Despre mentalitatea militară
„Mentalitatea militară este o mentalitate de bandit și de tîlhar. De unde decurge că orice sistem militarist reprezintă o formă de banditism organizat, în sînul căruia moravurile tradiționale încetează a mai avea curs. Spiritul militarist este un pretext pentru a legaliza asasinatul, violul, JAFUL (s.n.) și toate celelalte manifestări ale crimei, care însoțesc în mod inevitabil războiul”.
Despre administrație:
„Împarte și stăpînește, subîmparte și vei deveni un stăpîn și mai puternic, fragmentează și vei deveni stăpîn absolut”.
Despre starea unei populații guvernate:
„Dacă vă considerați dezarmați și ineficienți, mai mult ca sigur veți crea un guvern despotic care să vă conducă. De aceea, un despot înțelept va întreține la supușii lui, sentimentul general că sînt dezarmați și ineficienți” .
Despre constrîngere versus democrație:
„Este lucru știut că, din toate timpurile, oamenii au fost supuși unui număr impresionant de constrîngeri: cele ale oligarhiilor, ale autocraților sau plutocraților, ale avizilor de putere ai nenumăratelor republici, ale majorităților și minorităților tiranice, fără a omite farmecul înșelător al democrației”.
V-am prezentat opiniile unui autor american despre democrația în care trăiește. În măsura în care acest model se instaurează și la noi, vom putea remarca cum din ce în ce mai multe dintre aceste cugetări sînt în actualitate. Bun venit în lumea așa zis „democratică”.
Lasă un răspuns