• a devenit o modă ca adulții să cumpere bănci, scaune, perdele sau să schimbe parchetul din clasele în care învață copiii lor • părinții care au copiii la școlile din centru plătesc cîte trei sau patru milioane, iar cei de la periferie nu depășesc două milioane • șefii Inspectoratului Județean Școlar au aflat despre moda „sponsorizărilor”, dar spun că nu o pot opri
Clase neigienizate, parchet umflat, bănci și scaune rupte, table pe care nu se poate scrie, cuiere în care hainele au toate șansele să se rupă, lambriuri scorojite, mobilier deteriorat, geamuri neizolate. Aceasta este atmosfera în care au fost așteptați în prima zi de școală cei mai mulți dintre elevii din clasele întîi din municipiul Bacău. Fenomenul nu este de azi, de ieri, ci de mai mulți ani și apare în special la școlile unde își au copiii oamenii cu bani din oraș. Dar nu numai. Ai spune că e o strategie: copiii sînt primiți în imobile murdare în ideea că părinții vor contribui la refacerea claselor. De altfel, imediat ce a început școala, mulți dascăli au făcut ședințe cu părinții și au explicat care sînt nevoile școlii. Părinților li s-a sugerat, mai subtil, mai pe față că trebuie să dea bani pentru perdele, parchet și bănci. Toate astea nu sînt povești. Sînt lucruri care se petrec în România de azi, într-o țară în care, după lege, învățămîntul este gratuit.
Soții Diana și Mihai Călin l-au trimis în această toamnă la școală pe singurul lor copil, Florin. Băiețelul a fost înscris, nu fără intervenții „de sus”, la clasele școlii primare din cadrul Colegiului „Ferdinand I”, una dintre cele mai căutate școli din Bacău. Pentru că în clădirea unității de învățămînt nu mai erau săli libere, clasa întîi a fost mutată în căminul internat al colegiului. Prima zi de școală, primul șoc: clasa arăta ca după un bombardament. Era neigienizată, băncile și scaunele erau stricate, scîndurile parchetului săreau de pe podea, mobilierul era inexistent, iar lambriurile de lemn abia se țineau de pereți. La sugestia învățătoarei, părinții s-au apucat să strîngă bani pentru a reamenaja încăperea. Fără să stea prea mult pe gînduri, cei 28 de părinți care au avut „nenorocul” ca ai lor copii să fie repartizați în clasa deteriorată au calculat imediat care ar fi costurile refacerii băncilor și scaunelor, văruitului și vopsitului, a montării lambriului și cumpărării dulapurilor. Rezultatul: fiecare părinte trebuia să scoată din buzunar cîte două milioane de lei. Banii au fost dați imediat, chiar dacă pentru pregătirea de școală adulții au mai cheltuit alte milioane bune de lei. „Nu mă dădeau banii afară din casă, mai ales că am doi copii la școală și a trebuit să le cumpăr haine, încălțăminte și rechizite. Dar am fost nevoit să dau cele două milioane de lei, ca să nu fac notă discordantă cu ceilalți părinți. Nu am vrut ca fiica mea să fie privită altfel de colegi și de învățătoare. De fapt, mă așteptam să ne ceară bani, pentru că și anul trecut am avut un băiat în clasa întîi, la aceiași școală, și la fel s-a procedat”, ne-a declarat Mircea Apopei, un alt părinte care are copilul în clasa întîi. Acum, grație investiției suportate din buzunarele părinților, clasa arată foarte bine, iar elevii petrec cele patru ore, cît stau la școală, în condiții decente.
Și școlile mărginașe au început să ceară bani
Modelul reamenajării claselor cu bani de la părinți a prins imediat. Acum, la toate școlile se cer bani pentru diverse cheltuieli. Nu e vorba doar de școlile de centru. Moda s-a instalat și în școlile mărginașe din oraș, unde mai rar vin copiii de VIP-uri. La Școala „Mihai Drăgan”, spre exemplu, aflată în zona Miorița, părinții care au copii în clasa I au aflat din prima zi că trebuie să înfrumusețeze clasa în care vor învăța ordraslele. „Am avut ședință cu părinții în prima zi de școală. Învățătoarea ne-a explicat că singura șansă de a îmbunătăți condițiile în care învață copiii noștri este că cumpărăm mobilier, deoarece sala în care au fost repartizați arată jalnic. A fost primul lucru care ne-a fost adus la cunoștință, după ce ne-am cunoscut. M-a revoltat această cerere și felul în care s-a pus problema, dar nu am avut ce face și am dat bani”, spune Mihai Popescu, unul dintre părinți. Fiecare părinte care și-a dus copilul în primul an la școală a trebuit să scoată din buzunar, pentru amenajarea decentă a clasei, cîte trei milioane de lei. Adică leafa pe o lună a unui om care are un serviciu decent.
Politica „sponsorizărilor” nu poate fi oprită
Practica dărilor care le sînt impuse părinților a ajuns și la urechile șefilor învățămîntului băcăuan, însă aceștia spun că nu pot face nimic pentru a stopa acest fenomen. „Dotări în școli nu s-au mai făcut de foarte mult timp, iar băncile și scaunele arată cum arată. Cineva trebuie să le repare. Dacă inițiativa de a se reamenaja clasele aparține părinților, nu am nimic împotrivă. Nu mi se pare normal ca acest lucru să fie impus de directori sau învățători”, spune inspectorul general Ghiorghi Iorga.
Numai că cei care au copii la școală știu că lucrurile stau altfel în realitate. Profesorii nu îți spun niciodată trebuie să dai bani, dar e suficient să lanseze ideea. Peste tot se va găsi un părinte mai avut, cu inițiativă, iar ceilalți trebuie să se conformeze. Pentru că, altfel, copiii lor se vor simți prost și adulții nu vor să-i știe marginalizați.
Și mai trist este că nimeni nu mai face un secret din faptul că școala e întreținută de părinți. E exact la medic, unde toți știm că trebuie să dai ceva, ca totul să fie bine. Așa și la școală, deși, de fațadă, se spune că învățămîntul e gratuit. Cel puțin așa spune Constituția, însă cui îi pasă. Învățătorii și profesori par să fi uitat de mult de acest aspect. E bine și pentru copii, dar și pentru dascăli să predea și să învețe în clase elegante. Și-atunci, legea e bună de agățat în cui. Tot niște acte normative spun că e datoria Consiliilor locale să pregătească școlile, cu tot ce le trebuie, pînă la debutul unui an școlar. Numai că primăriile nu au fonduri suficiente și, în general, banii sînt canalizați pentru refacerea grupurilor sanitare și a holurilor sau a fațadelor clădirilor. Așa că sălile de clasă rămîn tot în grija părinților. Tot ca o tactică, copiii părinților care într-un an au renovat o clasă, anul următor sînt puși să învețe în altă sală. Și iar vine ședința de început de an, și iar dirigintele sau învățătorul cere bani, pentru că, nu-i așa, cei mici trebuie să învețe într-o clasă curată. (Costinela BREAHNĂ)
pe raster
La Moinești, înscrieri în clasa I cu o sută de dolari
La ședința Consiliului Local din Moinești, desfășurată pe 30 septembrie, pe ordinea de zi s-a aflat și prezentarea unei informări privind pregătirea unităților școlare moineștene pentru anul de învățămînt în curs. Cum era de așteptat, această informare a
generat discuții și comentarii destul de aprinse. Un amănunt șocant
l-au constituit afirmațiile unor consilieri cum că unii părinți, ale căror
odrasle au pășit în clasa întîi, au plătit cu 100 de dolari înscrierea
preferențială a copiilor la unele clase, unde predau învățători ce și-
au creat o anumită reputație pedagogică în zonă. Faptul a fost
confirmat și de consilierul județean Ioan Lupu, prezent la ședință,
care a declarat că astfel de zvonuri au ajuns și la urechile lui. Din
păcate, cei aflați în sală au luat doar cunoștință de acest aspect. Nu s-a luat însă nici o decizie pentru a se face lumină în acest caz. (Costinela BREAHNĂ, Mihai VIERIU)
Lasă un răspuns