Eugenia Harja, directorul Direcției Județene de Statistică (DJS), se declară o abilă mînuitoare a spaimei bolnavilor: seringa. Deși recunoaște că nu-i place să i se facă injecții, statisticianul-șef spune că de voie, dar mai mult de nevoie, a învățat să folosească seringa. Pe alții, evident. Harja povestește că a trebuit să deprindă meșteșugul injecțiilor în urmă cu cîțiva ani, cînd fiica sa era bolnavă. „Mama mea este asistentă și are mîna «ușoară», dar într-o zi a trebuit să apelez la altcineva să-i facă injecție fetei mele. După injecție, i-au apărut noduli, lucru inacceptabil la copii”, spune Harja. Ea s-a dus la un doctor, care a sfătuit-o să învețe să facă singură injecții, ca să nu mai fie nevoită să apeleze la alte persoane.
Inițial, șefa statisticienilor nu s-a lăsat convinsă, deoarece i se părea foarte complicat. Pînă la urmă, tot mama sa a învățat-o cum se fac injecții, cu ajutorul unei perne: „Bagi acul ca în pernă, că e la fel ca la copil”. Încă de la prima încercare, Harja s-a convins că așa este și a ajuns la concluzia că „era exact ca în puf. După multe simulări de injecții în pernă, Eugenia Harja s-a încumetat să-i facă și fiicei sale o injecție. „Nu-mi pare rău că am învățat să fac injecții, pentru că e mai comod. Nu mai trebuie să duc copilul din șase în șase ore la policlinică și nici nu mai trebuie să se trezească cineva ca să vină la domiciliu pentru injecție”, spune Harja. Curînd, însă, directorul DJS a cunoscut și reversul medaliei, în sensul că, de atunci, cînd este bolnavă, „fiică-mea nu mă acceptă decît pe mine să-i fac injecțiile”. Harja mai spune că nu face injecții decît membrilor familiei, deși nu toți au încredere în îndemînarea sa. „Soțul meu refuză categoric să se dea pe mîna mea”, spune Harja, dar nu se supără pentru asta, deoarece soțul său fuge de injecții, indiferent cine mînuiește seringa. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns