Craciunul este sarbatoarea înaltarii omului

– fragment din Pastorala IPS Arhiepiscop Eftimie al Romanului si Bacaului

Lumina slavitului Praznic al Nasterii Domnului se revarsa din nou, ca un balsam, peste tot Pamintul. Ingerii si oamenii, fiecare dupa chemarea lor, retraiesc momentul în care Imparatul Cerului si al Pamintului a coborit din slava, luind chip de om, ca sa scoata din robia pacatului si a mortii pe toti cei pe care îi crease din dragoste. Minunata Taina!
Craciunul este sarbatoarea înaltarii omului la starea cea dintii, prin smerirea negraita a lui Dumnezeu Insusi. Cine poate patrunde în misterul acesta? Nici îngerii, nici oamenii n-au înteles cum Dumnezeu „S-a desertat pe Sine, chip de rob luind, facindu-Se asemenea oamenilor, si la înfatisare aflindu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se pina la moarte” (Filipeni 2, 7-8)! Cum Dumnezeu Cel necuprins, nevazut, neajuns, pururea fiind si Acelasi fiind, a trebuit sa-Si ascunda slava pentru ca înfatisarea Sa exterioara sa fie întocmai cu a tuturor fiilor oamenilor! (…)

Se vorbeste astazi despre tot felul de crize. Speram ca aces­tea sa nu o genereze pe cea spirituala. Nu stim daca viata seculari­zata în care suntem obligati sa traim presupune, neaparat, instalarea crizei spirituale. Cuvintul „criza” înseamna „judecata”. Deci, plecind de la o criza, adica de la o judecata, am putea lua un nou elan. Pentru ca orice stare de pacat înseamna o stare de criza, în sens duhovnicesc, o criza ne da posibilitatea, prin metanoia, adica prin pocainta, sa ne schimbam, sa ne reînnoim. Totul depinde de noi: ne lasam sa murim în stare de criza sau ne decidem sa plecam spre un nou început. Cind Hristos a intrat în lume sa o mintuiasca, fresca umanitatii era asemanatoare cu cea actuala: criza insurmon­tabila, instabilitate, incertitudine, stare de razboi etc. El nu a venit pentru a rindui o alta ordine social-politica în lume, ci doar sa spuna oamenilor sa utilizeze iubirea ca singura cale spre înnoire si transfi­gurare. Asa si astazi, viata secularizata care a provocat criza tre­buie luata în serios, caci ea da posibilitatea unei reînnoiri.

Noi, poporul roman ortodox, calit în iuresul necazurilor, nu tre­buie sa cedam în fata fatalismului, nici sa asteptam ca starea de criza sa fie rezolvata de Dumnezeu. Nu, caci Dumnezeu ne-ar îngradi libertatea daca s-ar amesteca direct în treburile noastre pur umane. El ne-a dat criteriile, adica Evanghelia, pe care, aplicindu-le, putem sa iesim din orice criza. O reînnoire spirituala, autentica si profunda, dupa pricipiile evanghelice ar fi singurul raspuns în fata crizei. Doar prin înnoirea Duhului în noi, traind viata în Hristos, putem distinge între ceea ce este esential si non-esential; între ceea ce este autentic si ceea ce este artificial în viata noastra personala sau în cea comunitara. In acest sens, viata pe care noi, crestinii rabdatori, o ducem astazi poate fi un apel al lui Dumnezeu ca sa ne întarim cre­dinta.

Pustiul, astazi, nu mai este în Sahara, ci în mijlocul societatii umane. Asa cum parintii de odinioara au reusit sa spiritualizeze pustiul – care simboliza locul absentei lui Dumnezeu sau al vidului spiritual – umplindu-l de prezenta lui Dumnezeu, tot asa si noi, de vreme ce nu ne-am pierdut calitatea pe care ne-a dat-o Hristos, aceea de a fi lumina lumii si sarea pamintului, sa ajutam la reînnoi­rea lumii, nu prin ceea ce facem, ci prin ceea ce suntem. (…)

Smerenia mea, care semnez acest cuvint pastoral, tresalta cu duhul, pentru ca la cei 95 de ani nu-mi pot stapini emotiile pro­vocate de bucuria împlinirilor. Nu-mi atribui mie reusita evenimen­tului, întrucit puterile fizice îmi sunt mult diminuate de povara anilor, dar preaiubitul nostru frate în Hristos si întru slujire Preasfintitul Episcop-Vicar Ioachim Bacauanul a coordonat aceste mani­festari, ca Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, împreuna cu ierarhii Sfintului Sinod, sa consfinteasca faptul ca, prin lucrarea pastoral-misionara, administrativ-gospodareasca si liturgic-duhovniceasca desfasurata, eparhia noastra este demna de onoarea care i s-a dat. Le multumesc tuturor! (…)
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Sfintului Duh sa fie cu voi cu toti! Amin!