Dan POPA
Noi trăim cu mic, cu ma-a-are,
În țara lui Aurolac,
Țara unde toți își dreg…
Și-și fac !
De versurile acestea îmi aduc aminte aproape zilnic. Uite, deunăzi, îmi arăta vecinul meu, nea Nae, ultima lui inovație: „Țeava de chiuvetă cu robinet de siguranță”. Pasă-mi-te, dacă locuiești la bloc, ești pensionar, ai abia peste un milion pensie, ți-ai pus apometru și tremuri după fiecare metru cub de apă consumată, țeava aceasta e de mare ajutor. Închipuiește-ți dumneata, zice nea Nae, că într-o zi învîrți de robinet să închizi apa, după ce te-ai spălat și, deodată, clanc!, robinetul se „dă peste cap” rotindu-se în neștire, iar apa începe să curgă și să tot curgă, de neoprit. Mare scofală, zic eu, închid apa de la robinetul de pe coloană și dau fuga după instalator, apoi după piese de schimb. Da, așa ai face mata, că stai în apartament mare și ai două coloane de apă, la baie și bucătărie. Dar eu, care stau la două camere și am numai o coloană, nu pot să fac așa. Dacă o închid, rămîne Maricica mea fără apă la bucătărie și nu scap de ocările ei o săptămână.
Are și nea Nae dreptate. Locatarii apartamentelor care sînt alimentate printr-o singură țeavă de apă au această problemă. Dacă închid apa după o avarie rămîn ca în pustiul Sahara, cu limba uscată, ba și cu un supliment de miasme pestilențiale de la WC-ul care, săracul, tot cu apă funcționează. Fiindcă acum, cînd consumul îi este și lui contorizat, tot de după robinetul general și de după contor i se trage … apa. Ai închis robinetul, te-a invadat mirosul.
Unii instalatori, sau unii locatari cu ceva mai multă dare de mînă, au rezolvat problema montînd alți doi robineți – sau alte două robinete, ziceți-le cum vreți – la fiecare chiuvetă sau în fiecare încăpere, fie ea baie ori bucătărie. S-a stricat robinetul ce-l folosești zi cu zi? Închizi robinetul de siguranță, precedentul. Dar chestia aceasta presupune două, patru sau șase robinete în plus, depinzînd de cît de mare e locuința și cîte băi sau WC-uri are. Pentru unii ca nea Nae, mai strîmtorați cu banii, chiar și investiția aceasta e prea mult. Plus că la așa o reparație mai intră și costul lucrării: de demontat țeava, de montat noile robinete etc. Pe scurt, pentru nea Nae al meu era într-adevăr ceva prea costisitor. Iar el, săracul, avea doar de luptat cu un robinet de la apa rece, uzat, pentru care ar fi trebuit să schimbe toată bateria, fapt ce l-ar fi costat o pensie.
Într-o zi, avea să-mi povestească simpaticul bătrînel, i-a venit marea idee. Ce-ar fi, și-a zis, dacă pe țeava de la baterie prin care-i curge apa, fie ea caldă sau rece, și-ar monta un robinet de siguranță? Să aibă, deci, o țeavă de chiuvetă cu robinet. Se strică unul sau altul din robinetele obișnuite? Simplu. Îl închizi bine pe celălalt, ca să nu „fugă” apa dintr-o conductă în alta prin baterie și, apoi, pur și simplu închizi robinetul de siguranță de pe țeava de chiuvetă. Restul locuinței are apă în continuare, cu excepția chiuvetei avariate. WC-ul este, și el, funcțional în aceste condiții. Apoi, te duci frumos și aduci garnitura, capul de coloană sau meseriașul de care ai nevoie. Între timp, treburile casei merg mai departe, iar la sosire Maricica te așteaptă cu ciorba aburindă, fără să fie necăjită de oprirea apei în toată casa.
Văzînd că povestea lui m-a prins, nea Nae m-a invitat la el și nu s-a lăsat pînă nu mi-a dezvăluit secretul de la „țeava de chiuvetă cu robinet de siguranță”. Încerc să descriu, pentru uzul altor locatari, cum se construiește inovația asta. Materialele sînt: o bucșă 3/4 , alegeți-o estetică; filetul este interior la ambele capete, de dimensiunea 3/4; apoi, un niplu asimetric, capabil să reducă diametrul de la 3/4 la 1/2; urmează un robinet cu bilă, de 1/2 , cu mîner roșu, în formă de fluture; merge la fel de bine și unul cu altă formă a pîrghiei de care acționați; dacă primele piese erau ieftine, acesta e mai scump, cam la 45-50.000 de lei bucata. Urmează a patra piesă metalică, și ea destul de scumpă – un niplu conector pentru țeavă multistrat, de 1/2, ca și robinetul. Partea bună e că se poate recupera unul uzat de la o instalație mai veche. Partea proastă e că, de obicei, instalatorul, care știe că sînt recuperabile, le ia cu el, nu vi le lasă. Mai trebuie țeava, o bucată de țeavă multistrat de culoare albă, așa cum v-a rămas, cu siguranță, prin casă o bucată, de cînd v-ați montat contoarele de apă, boilerul sau centrala. Oricum se vinde la metru, iar bucăți mici se găsesc cu ușurință. Niște cîlți de cînepă pentru etanșat montajul și o pînză de bomfaier, cu care veți zgîria ușor marginile filetelor (ca să nu alunece cînepa pe ele la răsucire) completează materialele. Pînza de bomfaier servește și la tăierea țevii multistrat. Unii strecoară un cablu în interiorul țevii ca să nu-i schimbe forma secțiunii în locurile unde e îndoită. La nevoie, tăietura se poate curăța de eventualele așchii de plastic cu o bucată de șmirghel. A, da, nu uitați cheia franceză, zisă și cheia universală sau orice alt dispozitiv reglabil asemănător, cum e acel clește reglabil poreclit atît de amuzant „cleștele stilou”. La urma-urmei și o trusă de chei fixe ar fi la fel de bună.
Cum se montează? Demontați vechea țeavă de chiuvetă și montați, pe rînd, bucșa adaptoare, niplul care reduce de la 3/4 la 1/2, apoi robinetul – pe care va trebui să-l răsuciți pînă ajunge într-o poziție convenabilă (la nea Nae era întors cumva spre lateral dreapta, oblic) – apoi niplul conector și bucata de țeavă. Conectorul nu trebuie să strîngă prea tare țeava, ca s-o puteți roti.
La plecare, nea Nae mi-a mai spus un secret: dacă picură apa dintre țeava multistrat și conector pune dumneata în interiorul conectorului un mic inel din fuiorul de cînepă!
Succes la montaj și nu uitați că puteți inventa și alte variante, mai ieftine sau mai bune, funcție de experiență, inspirație sau piesele avute deja la dispoziție. Te pui cu inventivitatea românului!
Lasă un răspuns