Ștefan RADU
Nu mă număr printre admiratorii domnului Dorinel Umbrărescu, însă – pînă la proba contrarie – nu pot decît să-l felicit pentru curajul de a se implica în privatizarea Spitalului din Podu Turcului. A transforma activitatea din domeniul sănătății într-o afacere care să reziste prin propriile forțe pare de neconceput în România de astăzi. Imaginile din serialul „Spitalul de Urgență”, unde directorul era un economist cu pregătire și în domeniul juridic, arăta un alt mod de a aborda problema finanțării celui mai costisitor sector social. La noi, a scrie despre lipsa de medicamente compensate sau despre zeama chioară dată pacienților pe post de hrană în timpul internării a devenit inutil, enervant, chiar, prin repetabilitatea unor asemenea subiecte. O cititoare a sunat la ziar pentru a ruga jurnaliștii să nu mai scrie despre faptul că nu se eliberează, la farmacii, rețete gratuite. A promis că va anunța ea presa cînd vor fi medicamente îndeajuns, pentru că de-abia asta este o știre adevărată! Ministrul Ionel Blănculescu – un fel de Robocop al Guvernului – a anunțat declanșarea a zeci de controale la Casa de Asigurări de Sănătate, la marile spitale, la ministere… Pînă acum, însă, rezultatele sînt aproape zero: cu excepția celor trei – patru demisionari fricoși, alte mari schimbări de decor nu s-au văzut. Nici nu a predat bine ștafeta noului ministru al Sănătății, doctorul Ovidiu Brînzan, că imediat s-a aflat despre afacerile personale ale acestuia cu fonduri destinate spitalelor. Chiar nu mai există oameni competenți și cinstiți în țara asta? Oare toți s-au mînjit, mai mult sau mai puțin, cu mierea pe care au administrat-o cu voie de la partid?
Privatizarea unităților sanitare – dacă se va face cu bună intenție și pe criterii oneste – poate fi o soluție. Un om cu simțul eficienței, chiar dacă nu este din domeniu (cazul domnului Umbrărescu), poate stopa debandada din Sănătate. Deocamdată, asemenea întreprinzători nu trebuie să mizeze pe oamenii din interiorul sistemului. Aceștia sînt preocupați de propria lor situație: sindicaliștii de la CNSLR-Frăția amenință cu proteste violente dacă nu li se acordă prima de Crăciun! Pentru ei – cadre medicale – prea puțin contează că le mor pacienții din lipsă de aspirine, vaccinuri, pansamente sau vată. Urgența numărul 1 este prima de Crăciun! Sînt convins că și conducerile caselor de asigurări, obișnuite cu premii de zeci de milioane, susțin revendicarea pentru că așa își mai pot umfla buzunarele devenite, cu vremea, neîncăpătoare. Proprietarul unui spital va fi pus în fața unor contracte cu sindicatele, cu CJASS, cu Ministerul Sănătății și cu alte structuri birocratice. Dacă Spitalul Județean Bacău poate funcționa cu secții care nu au (și nici nu au avut!) autorizație sanitară (ce mai contează imperativul legii?!!), la particular vor poposi, cu sancțiuni și amenzi, toate structurile domnului Blănculescu. Pentru întreprinzător cu greu vom admite că se pot anula datoriile către furnizori sau depășirile de normative. Rezolvarea problemor de finanțare va veni doar din partea unor societăți particulare de asigurare. Să nu ne mirăm dacă – printr-o bună administrare și prin eliminarea unor tabuuri comuniste – Spitalul din Podu Turcului va deveni o clinică de lux, unde doar cine are bani sau este asigurat suplimentar poate fi internat și tratat. Statul va rămîne cu spitalele publice – ca oriunde în lume – și va trebui să asigure sănătatea pentru cei fără potențial economic. Cîtă vreme nu vom înțelege că activitatea medicală costă – chiar foarte mult – și că sistemul public de asigurări are doar responsabilități limitate, vom accepta vaccinurile aiuritoare administrate, cu mult tam-tam de alde Blănculescu și Brînzan, unui domeniu în care ultima reformă adevărată a făcut-o Gheorghiu-Dej.
Lasă un răspuns