Nu putem intra în împaratia lui Dumnezeu doar cu pasaportul de crestin

Parabola evanghelica cu nunta fiului de împarat, care se va citi duminica la Sfinta Liturghie, face parte dintr-o serie de istorioare profetice, pe care Hristos le-a pronuntat în zilele premergatoare patimilor si jertfei supreme de pe Golgota, jertfa care a avut ca finalitate restaurarea fiintiala a oamenilor si inaugurarea Imparatiei lui Dumnezeu.
Parabola incepe cu cuvintele: Asemanatu-s-a împaratia lui Dumnezeu omului împarat care a facut nunta fiului sau. Cind pronuntam cuvintul nunta, imediat în gind se survin notiunile de bucurie, banchet, ospat festiv, petrecere, veselie, fericire etc. Daca pentru o nunta organizata în maniera umana trebuie o perioada îndelungata de pregatire, care însemna osteneala, asceza, munca asidua, sacrificiu etc. care ar fi pregatirea pentru nunta cosmica în împaratia cerurilor a Mirelui Ceresc? Putem doar presupune ca aceasta s-a pregatit de Dumnezeu din eternitate. Insa stim ca atunci cind a venit plinirea vremii Dumnezeu-Tatal a trimis pe Însusi Fiul Sau în lume sa pregateasca ospatul nuntii. Acest fapt a însemnat mai întii predicarea Evangheliei, adica a premizelor de împlinit pentru cei ce voiesc sa intrare la banchetul nuntii ceresti, apoi jertfirea Insusi a Mirelui din care aveau sa se ospateze nuntasii vrednici de festinul ceresc. Sa nu uitam ca Hristos a inceput activitatea de pregatire a nuntii sale la o nunta paminteasca, cea din Cana Galileii, unde a prefacut apa în vin, aratindu-ne ca pentru a accede la nunta cosmica trebuie sa ne schimbam total din punct de vedere fiintial. Cind Dumnezeu Tatal, la plinirea vremii, a hotarit începerea nuntii imperiale, ordona slujitorilor sai sa invite la ospat pe cei poftiti. Trebuie sa precizam faptul ca Dumnezeu Tatal, care a pregatit din eternitate nunta Fiului Sau, prin aceasta nunta întelegea alianta Fiului Sau cu umanitatea întreaga, dar care era pacatoasa. Sintul Apostol Pavel cu ratiunea sa parca rupta din ratiunea divina a perceput acest mister al lui Dumnezeu si, prin Duhul Sfint, a precizat ca Dumnezeu Tatal, de dragul nostru L-a facut pe El pacat pe Cel ce n-a cunoscut pacatul, pentru ca întru El sa devenim dreptate a lui Dumnezeu (II Cor. 5, 21). Iata iubire, iata jertfa suprema, iata daruire totala pentru celalalt !
Dar cei invitati, potrivit cutumelor, sint cei mai apropiati, adica membrii poporului ales în care prima alianta îsi gaseste insertiunea si începuturile.Insa acestia, indiferenti, nu raspund nobilei invitatii, preferind sa ramina la negutatoria lor. Interesanta alegere : Intre Dumnezeu si comert, au ales comertul. Alegerea celor de demult , din pacate, a revenit mult mai pregnant în zilele noastre. Deci primii invitati de onoare refuza banchetul împaratesc. In fata refuzului categoric, precum si în fata comportamentului ostil fata de supusii împaratului trimisi sa invite la dineul oficial împaratesc, stapinul suprem spune slujitorilor sai : «Mergeti dar la raspintiile drumurilor si pe citi veti gasi chematii la nunta ». Raspintii de drum însemna drumuri care vin dinspre toate zarile si se intersecteaza într-un punct anume. Altfel spus: Toate drumurile duc la Dumnezeu, El fiind punctul central al universului, gaura neagra de care vorbesc mai nou astronomii, care teologic înseamna tenebrele divine si care, în ochii nostri biologici, se percepe ca întuneric. Dar stim din Scripturi ca întunericul la El este lumina! Invitatia catre acesti diversi oameni înseamna ca Dumnezeu a dorit sa îsi extinda aria chemarii sale spre cele patru orizonturi ale cosmosului. Toata firea rationala este invitata la ospatul nuptial al Fiului lui Dumnezeu. Neamurile, unul dupa altul, asculta chemarea slugilor stapinului, adica chemarea apostolilor si a urmasilor acestora, si vin la banchetul nuntii fiului de împarat. Printre neamurile care a avut privilegiul sa fie chemate sa guste din ospatul stapinului a fost si binecuvîntatul nostru popor romanesc care se plamadea în acele timpuri. Insa printre invitati, spune Evanghelia, s-a strecurat si unul care nu avea haina de nunta. Cine este acest om, care din pacate de doua mii de ani încoace s-a multiplicat în legiuni. In aparenta face parte din invitati, dar a considerat inutil sa îmbrace haina festiva primita la Botez, caci simtamintele sale nu mai erau aceleasi ca la început si nu se mai acordau cu cele ale circumstantei. Aici este punctul forte al mesajului lui Hristos care a avertizat ca multi sunt chemati, dar putini alesi. Prin urmare, citi, astazi, ne referim doar la fii neamului nostru, se mai declara membrii ai bisericii ? Multi! Priviti doar rezultatele ultimelor recensaminte si ale sondajelor de opinie. Dar putini se împartasesc din ospatul stapinului, pentru ca au murdarit haina luminata din ziua Botezului. Nu putem participa la banchetul Tatalui ceresc de la nunta fiului sau, doar avind un certificat de botez, fara a avea in suflet roadele Duhului Sfint. De aceea, sa reflectam la situatia celui exclus din sala nuntii si sa luam aminte la faptul ca nu putem intra în împaratia lui Dumnezeu doar cu pasaportul de crestin.

† Ioachim Bacauanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului