Am practicat sportul in conditii extrem de modeste. Inchipuiti-va ca pentru o victorie in deplasare, la Constructorul Piatra Neamt – se juca pe atunci handbal in 11, eram prima echipa cu care Lascar Pana isi incepea o cariera spectaculoasa la Bacau – am primit de la sindicatul care patrona echipa, prin delegatul sau, Maricel Wexler, o prajitura la bufetul garii nemtene! Eram pe atunci ca „masina” lui Barney fata de un Lamborghini de 200.000 de euro pe care un tinar, la virsta pe care o aveam noi pe cind serveam o prajitura a victoriei intr-un bufet slinos, o face praf si pulbere pe Calea Mosilor din Bucuresti in zilele noastre. Tot sport se numeste si cursa lui, ce daca-i nocturna si clandestina? Pina in trei zile tatutul i-a depus alta la scara.
Sa nu ocolesc prea mult pina va spun ca mi-au placut intotdeauna arena sportiva si intrecerile practicate in ea. Mi-au placut marii sportivi pe care, nu stiu din ce motive, i-am asemanat marilor actori. Sa nu ma auda vreunul dintre ei, ca ma pricopsesc cu toate blestemele lumii!
Am aplaudat cu generozitate marile succese si am lacrimat indelung pentru insuccesele noastre in marile intreceri internationale. Iata, de pilda, recenta noastra participare la turneul final al Campionatului European de Fotbal. L-am urmarit cu contradictie si confuzie. Eram mindru ca suntem acolo si, in acelasi timp, realist, vedeam ca turcii si croatii ne dau lectii de mentalitate competitionala.
Am tot evocat ca i-am invins pe spanioli la ei acasa, ca, mai recent, i-am batut si pe rusi cu 3-0, pe nemti cu 5-2 cu ani in urma, ne-am fudulit, pina sa dam in ridicol, ca i-am surclasat pe olandezii lui Van Basten cu 1-0 din ofsaid, dar in grupa C, a „mortii” cum i s-a zis, ne-am predat fara lupta. Am dat un gol prin Mutu in meciul cu Italia doar pentru ca Mutu l-a auzit pe fundas spunindu-i lui Bufon ca-i trimite usor mingea. Fara aceasta mica scena de Comedia delle Arte n-am fi inscris nici un gol. A fost sa fie turneul Spaniei. Dar nu intimplator. Spaniolii au cistigat tot pina in finala cu Germania, iar aici a fost nevoie de sclipirea de o clipa a lui Torres pentru ca Spania sa cucereaca pentru a doua oara Cupa Europei. Tehnica, stiinta jocului avem si noi, slava Domnului, sintem un popor talentat, citeodata, in prea multe domenii! Dar altii au si vointa dublata de dirzenie, de spirit de lupta si sacrificiu pentru a cistiga. Noi avem mentalitatea de „para malaiata”. Ai nostri n-au auzit de un alt dicton: „Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista!”
Nu s-a terminat fiesta pentru succesul fotbalului spaniol, ca Madridul a cazut iarasi in delir. Un hidalgo, pe nume Rafa Nadal, a dat de pamint, ca iarba nu mai era pe Wimbledon, cu marele campion al tenisului pe iarba, in prezenta lui Borg, recordmanul la acest capitol, cel care tot intr-o zi de 5 iulie l-a zdrobit pe Ilie al nostru, legenda Rolland Garossului si a Forest Hilss-ului la acea vreme. Ah, cite am patimit si pentru Ilie! Acum am mers pe mina lui Nadal. .
Ai nostri au avut, in aceasta Vara Spaniola, doua magistrale lectii de lupta sportiva. Poate luam aminte, ca doar un poet roman, nu spaniol, a spus „O lupta-i viata, deci te lupta…”.
Valeriu TRAIAN
Lasă un răspuns