Disciplina Religie este una din noutatile oferite sistemului romanesc de invatamint dupa 1990, aceasta revenind in sfera de interes educational dupa jumatate de veac de absenta. Desi este considerata o disciplina frumoasa si interesanta, Religia constituie „o piatra de moara” pentru unele asociatii care, prin felurite mijloace incearca sa o excluda din scolile romanesti. La unul dintre ultimele atacuri adresate Religiei in scoli, a fost oferit un raspuns din partea Patriarhiei Romane.
Raspuns al Patriarhiei Romane la campania „Stop îndoctrinarii religioase în școli”, lansata de Asociația Secular Umanista din Romania (ASUR):
ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinta predarii religiei în scoli vin în contradictie cu Constitutia Romaniei, cu legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii si chiar si cu legea cultelor.”
Predarea religiei în scolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constitutia Romaniei: „Statul asigura libertatea învatamintului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. În scolile de stat, învatamintul religios este organizat si garantat prin lege”. În mod similar, Legea educatiei nationale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor apartintnd cultelor de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.
Daca Legea educatiei nationale se afla în conflict cu Constituția Romaniei, este misiunea Curții Constituționale sa decida. Interpretarea oferita de ASUR este una tendentioasa, menita sa legitimeze aceasta acțiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arata ca ASUR promoveaza un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus Romaniei, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimtim si acum.
ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntara, pe baza unei decizii informate a parintilor si a elevilor, instaureaza obligativitatea de facto a studierii religiei în scoala, fapt ce violeaza art 29, al. (1) din Constitutie.”
În conformitate cu art. 32, alin. (1) si art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, este obligatorie prezenta religiei printre celelalte discipline din schema orara (nu la dispozitia conducerii scolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisa a elevului major, a parintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situatia scolara se încheie fara disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educatiei nationale). Aceasta prevedere a legii este adusa la cunostinta parintilor de catre diriginti sau învatatori, la început de an scolar.
ASUR: „Prevederea conform careia se poate solicita ca elevul sa nu frecventeze orele de Religie este insuficienta în conditiile în care, în practica, scolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii si parintii si de a accepta o astfel de optiune.”
Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi și parinți, sa vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem ca interventia denigratoare la adresa religiei în scoala, prin promovarea de sloganuri si conceptii insuficient sustinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabila, care afecteaza fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.
ASUR: „Interzicerea dreptului la optiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradictie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”
Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționeaza alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeasi lege prevede: „Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Asadar, acest aspect intra sub incidența vointei familiei. Mtine, probabil, ASUR va cere si desfiintarea familiei, pentru ca nu se încadreaza în doctrina sa ideologica, anultnd astfel orice drept al parintilor asupra copiilor.
ASUR: „Pozitia ASUR este neechivoca: în unitatile de învatamtnt trebuie pastrata o stricta neutralitate religioasa, iar în cadrul orelor de religie trebuie predata istoria religiilor si nu doar viziunea particulara a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”
Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întructt aceste valori spirituale si morale stau la baza culturii europene si nationale, elevii trebuie sa aiba acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat si de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetarii nationale „Educatia moral-religioasa în sistemul de educatie din Romtnia”, realizata în anul 2008 în cadrul Institutului de stiinte ale Educatiei, arata ca 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre parinti si 88,6% dintre profesorii diriginti considera credinta religioasa ca fiind importanta în viata lor.
Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizeaza identitatea de credinta a elevului sau a parintilor acestuia si o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovarii umanismului, ASUR militeaza pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informatiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspira convingerea ca, în cazul în care copilul ar vrea sa fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata sa militeze pentru acest drept al copilului!
ASUR: „maniera actuala de predare a religiei corespunde perfect definitiei îndoctrinarii”.
Acuzatia este injusta, deoarece educatia religioasa are ca scop cultivarea propriei identitati spirituale a elevului si promovarea iubirii de Dumnezeu si de oameni în comportamentul sau din societate.
ASUR: „predarea se face de o maniera confesionala, oferindu-se o singura viziune asupra fenomenului religios”.
Predarea în școli a religiei se face pe o baza teoretica si la nivel general, ea urmarind formarea sau educatia spirituala a elevului. Asa cum geografia ofera cunoasterea configurației spațiale a Pamtntului, esențiala pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria ofera cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia ofera perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și între popoare. Drept urmare, a afirma ca studiul religiei în școala este o îndoctrinare, dovedeste faptul ca viziunea clar anti-religioasa pe care o ofera ASUR nu este nicidecum integrativa, ci una exclusivista.
ASUR: „se urmareste izolarea copiilor de orice conceptie alternativa prin sfaturi de genul: sa ne alegem prieteni credinciosi sau prin catalogarea drept ‘pacatosi’ a celor care cred altfel dectt ne învata Biserica Ortodoxa”.
Biserica Ortodoxa Romana, prin relațiile pe care le are cu alte culte, attt din Romtnia, ctt și din afara țarii, nu da dovada de exclusivism. Nicaieri în învațatura creștin-ortodoxa nu se precizeaza faptul ca cei care sunt de alta religie sau confesiune sunt ”pacatoși”. Mai mult, constatam ca pentru ASUR a fi ortodox înseamna anti-stiintific, bigot, izolat. Desi liberali în gtndire, membrii ASUR devin extrem de intoleranti si exclusivisti ctnd e vorba de religie.
ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (si al structurii teritoriale locale în special), trebuie sa respecte întru-totul dogma bisericeasca. În caz contrar, li se poate retrage avizul si îsi pierd automat locul de munca.”
Profesorii de religie nu se afla ”la cheremul” nimanui din structura Bisericii Ortodoxe Romtne ctnd aceștia predau disciplina religie în școlile publice din țara noastra. Ei sunt angajați ai unei instituții de învațamtnt și respecta ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educației nationale. Ora de religie poate fi predata numai de personalul didactic calificat și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației și cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educatie nationale). Cazurile de indisciplina ale profesorilor sunt sanctionate potrivit reglementarilor în vigoare.
ASUR: „si mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repeta obsesiv despre ‘pacat’, ‘iad’ si ‘diavoli’, inducîndu-li-se ideea ca nerespectarea cu strictete a ‘poruncilor’ îi condamna la ‘osînda vesnica’.
Reprezentantii ASUR prezinta problema pacatului în mod simplist si superficial, nu existential si social. Libertatea omului nu este indiferența spirituala, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogațesc viața persoanei și a comunitații umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasa sunt extrem de necesare, întructt ele reprezinta pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele dobtndite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sanatații spirituale a persoanei și a comunitații. Religia îl învața pe copil și pe ttnar iubirea fața de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința fața de parinți și fața de binefacatori, darnicia și harnicia, sfințenia vieții, valoarea eterna a ființei umane, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogațit prin virtuți si fapte bune.
ASUR: „Pentru evitarea potentialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiaza totusi religia, ASUR recomanda parintilor urmatoarele:
• sa ceara referinte despre persoana care preda orele de religie
• sa solicite planurile lectiilor care urmeaza a fi predate copiilor
• sa discute periodic cu copilul si sa îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradictie flagranta cu cele învatate la celelalte materii
• sa fie atenti la aparitia unor modificari radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de pacat, de iad, tulburari de somn sau de nutritie, înstrainare de prieteni etc.) si, daca este cazul, sa apeleze la consiliere psihologica.”
Biserica Ortodoxa Romtna, prin predarea religiei în școala, propune modele viabile de bunatate și sfințenie, oferind tinerilor repere în viața de familie și în viata sociala. Educația religioasa reprezinta un factor de stabilitate și de comuniune în societatea romtneasca și nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de pacat, de iad, tulburari de somn sau de nutriție, înstrainare de prieteni”. Ea apara și promoveaza identitatea spirituala și demnitatea persoanei care traiește astazi într-o lume din ce în ce mai pluralista, confuza și individualista din punct de vedere spiritual și social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viata în care sunt la moda: minciuna, hoția, corupția, înșelaciunea, tradarea, vulgaritatea, pornografia, violența de toate tipurile etc. Toate acestea, însa, reprezinta negarea valorilor crestine tradiționale.
Textul ASUR este vadit anti-creștin, de factura umanist-ateista, ctnd insinueaza ca Biserica susține adevarul în contrast cu știința. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „stiintific” si impus în școlile de stat, contrar voinței unui popor religios, ne-au învațat sa nu mai dorim cultura fara credința, știința fara spiritualitate, materie fara spirit, cunoaștere fara comuniune, filosofie fara speranța și, îndeosebi, școala fara suflet, adica educație fara religie, mai ales la vtrsta întrebarilor existențiale și a formarii spirituale a tinerilor.
ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fara a tine cont de opinia lor, încalca art 24, al (1) si articolul 25 din legea drepturilor omului.”
Biserica propune, nu impune valori. Întructt libertatea reprezinta un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasa trebuie asumata în mod liber, conform dorinței parinților și copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunitaților locale, în concordanța cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declarația Universala a Drepturilor Omului: ”parinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordata copiilor lor”. Asadar, Biserica respecta si binecuvinteaza, în acelasi timp, libertatea copiilor si a parintilor acestora.
Lasă un răspuns