Exista o realitate a limbajului contemporan ruinata in propria ei duhoare. Scos din mocirla morala a periferiilor, acest limbaj – adus pe scena ca act artistic – risca sa infecteze comportamentul oamenilor, sa aduca in derizoriu valorile morale si culturale ale unei natii si asa derutata de avalansa vulgaritatii, a oribilului si ororii. Unii actori si-au asumat chiar pe scena teatrului un gen de spectacol numit “Stand-up Comedy’. Ne este adus din America. Dar, nu tot ce vine din America este bun si pentru noi. De altfel, nici americanii nu-l aduc in teatre, ci pe estrada amestecat cu rock-ul, rap-ul si hip-hop-ul. Adrian Vancica a fost prezent in Gala «Star» de la Bacau cu o asemenea reprezentatie. Actorului i s-a parut de bon ton sa extraga din gunoiul gindirii periferice remake-uri umoristice. Coborirea actului artistic pina in inima circiumurilor sordide, mi se pare, insa, nu numai o schizofrenica blasfemie, cit o complicitate a ipocriziei cu destrabalarea. “Orice exagerare e impotriva scopului teatrului, a carui menire este sa ofere naturii o oglinda, sa arate virtutii fata ei, rusinii imaginea ei adevarata, iar spiritual vremii forma si intiparirea lui”, scria Shakespeare cu cinci secole in urma, tradat cu nonsalanta de Adrian Vancica. A reduce totul la sex, cu o gesticulatie vulgara, nu mi se pare arta, oricit talent ar avea actorul, ci o exibitie josnica a instinctualitatii. Daca din “Miorita” a inteles doar ca un cioban face sex cu o oaie, e un trogodit cultural. Tagaduind istoria, cultura, miturile fundamentale ale unui popor, lumea va trai isteric in deriva atomizarii noastre morale. Sigur, publicul adolescentin s-a distrat. Asta aud tinerii de la barbugii si «jmecheri». Limbajul unora este similar. Dar, «cel mai mare rau pe care-l poti face tineretului este sa-l obisnuiesti cu usuratatea, caci aceasta produce placerile din care decurg viciile devastatoare ale vietii», scria Democrit cu cinci mii de ani in urma.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns