Saptamina aceasta a inceput foarte rau pentru capitalisti si capitalism. Semnalele conform carora Statele Unite continua sa cheltuie banii contribuabililor pentru a acoperi pierderile miliardarilor nu i-a entuziasmat pe europeni. Mai mult chiar: (poate) cea mai mare banca de pe continent, Fortis, a fost nationalizata. Unii vorbesc si despre viitorul probabil similar al celor Dexia (va mai amintiti ca, la un moment dat, voia sa cumpere BCR?). In Anglia, valul falimentelor in lumea financiara continua si creaza panica pe piata de capital.
Ceea ce se intimpla in aceste zile arata cit de mare este diferenta dintre economia reala (aia in care fabricam saibe si vindem chibrituri) si economia financiara, de piata, acolo unde se tranzactioneaza mai ales incredere, iluzii, statistici (precum cele ale dlui ministru Vosganian). De asemenea, evenimentele de-acum (care nu ma surprind deoarece eram convins, inca de anul trecut, ca se vor produce) imi readuc in memorie cuvintele suparate, spuse in alt context, ale dlui Ion Iliescu: „Privatizam profitul, nationalizam pierderile!”… Este exact ceea ce fac occidentalii in acest moment. Americanii, in lipsa de imaginatie (nicicind nu au avut surplus de-asa ceva…), zi de zi, finanteaza banci, societati de asigurari, institutii financiare aflate in pragul colapsului. Presedintele Bush spune ca numai astfel va fi salvata economia americana si, in consecinta, se vor pastra locurile de munca pentru cei de rind. Uita, insa, ca fondurile pompate in falimentele miliardarilor vin de la cei multi, de la americanii de rind.
Aceeasi tendinta incepe sa se manifeste si in Europa. Politicienii aproba nationalizarea unor institutii cu pierderi de mii de miliarde de euro (!!!), achitind deconturile pentru cei care s-au jucat (termenul este exact) cu sofisticate instrumente investitionale din care au facut averi impresionante. Contribuabilii Uniunii Europene (stiti, cred, ca sintem membrii ai acestui select club…) vor plati taxe si impozite suplimentare din cauza grijii guvernelor pentru bancile de investitii si – in plus – li se vor cere dobinzi mai mari la creditele de consum (cu care isi „innoada” lefurile). Peste noapte, teoria statului minimal, al neinterventiei in piata, a liberei concurente a disparut. Asistam la masuri socialiste (chiar extrem-socialiste!) precum nationalizarile intempestive (fara audit, fara evaluare independenta…). Culmea va fi ca peste jumatate de an, cind apele tulburi ale recesiunii se vor mai linisti, aceleasi state vor vinde clientelei sale aceste banci si societati de investitii, in numele privatizarii capitaliste. Dupa ce pe bani publici se vor astupa gaurile din bilanturile de-acum, bancile vor intra pe miinile particularilor pentru a fi stoarse (un deceniu, doua…) de profituri.
Lumea se schimba si noi ne incapatinam sa ignoram mai toate semnalele. Avem impresia ca noua nu ni se poate intimpla ceva rau. Am auzit chiar si vorbe de genul: „Sintem cu o suta de ani in urma europenilor. Ce-avem de pierdut? La noi toate sint la pamint. Ce sa mai scada?” As raspunde: „Restul!”… Si-atunci vom intelege ce-nseamna lipsa unui stat ferm, respectat de catre cetatenii lui.
daca urmaresti sarabanda pomenilor electorale te ingrozesti! orice om cu scaun la cap ar trebui sa se intrebe cum este posibil ca intr-o tara fara infrastructura sa arunci cu miliarde de euro in cresteri salariale, in facilitati care de care mai tembele, gen desfiintarea plafonului la medicamentele compensate a ministrului nicolaescu. guvernul este santajat, as putea spune chiar siluit de catre toate partidele aflate la putere sau in opozitie, sa dea tot felul de compensari morale si materiale de parca ar fi picat niste bani din cer si musai inainte de alegeri trebuie inpartiti. este penibil cum geoana in cretinismul lui promite zeci de mii de euro, boc si el anunta ca o mare victorie votarea unor cresteri salariale iar guvernul se executa punandu-si girul, ba si ceva in plus ca la nunta cu dar. basescu avea mare dreptate cand zicea ca trebuie schimbata clasa politica, el intotdeauna ne-a demonstrat ca teoretic se pricepe dar din pacate si el face parte din vechea clasa politica dar din pacate nu face decat sa-si renege aparteneta ca si-n cazul condamnarii comunismului, concret…nimic! toate aceste lucruri nu vor face decat sa ne saraceasca si mai mult!