In final, tinând cont de putinele mele cunostinte asupra functiilor aparatelor de orientare, constat ca americanii detin cel mai sofisticat satelit de pozitionare globala, numit Global Positionning System. Europenii, de partea lor, au numit satelitul lor de orientare Galileo (in amintirea italianului Galileo Galilei, nascut la Pisa, 15 februarie, 1564 si mort pe 8 ianuarie 1642 la Florenta). Dupa parerea mea, mergand mai departe cu analogia noastra, inventatorii europeni au fost inspirati, pentru ca Galileo poate sa ne aminteasca, printr-o asemanare lexicala, de Galileanul, adica de Iisus din Nazaret, Care este inaintea oricarui sistem stiintific alcatuit de oameni, Cel care, cu multi ani inainte, ne-a dat sistemul sau de navigatie catre Imparatia pe care El a creat-o. Nu stiu daca Evanghelia Sa este un fel de GPS, dar invatand indicatiile ei vom ajunge cu siguranta in Imparatia lui Dumnezeu. De doua mii de ani atâtia sfinti au luat acest „GPS” si au ajuns in imparatia Galileanului, unde sunt casnicii si prietenii lui Dumnezeu.
Pentru a intari cu un exemplu aceasta invatatura insolita, imi amintesc din nou de fiul cel risipitor. Reflectati un pic asupra acestei parabole prin logica GPS-ului! Veti descoperi câteva lucruri interesante: Fiul risipitor, dupa venirea in sine, doreste sa se aseze pe un drum: „vreau sa plec…”; fixeaza punctul terminus: „ma voi duce la Tatal Meu”; regaseste drumul de intoarcere – nu acelasi pe care plecase initial; ajunge la destinatie, unde tatal nu are imaginea celui pe care si-l inchipuia. Ajunge la Tatal iubitor, care nu-l judeca si nici nu-i cere justificarea timpului pierdut.
Având ca model aceste coordonate biblice, sa incercam sa ne trasam un itinerariu al devenirii spirituale esalonat in câteva etape. Astfel, prima etapa este revenirea in fire (in sine), ca o constientizare a starii reale, din punct de vedere moral, a omului si repunerea pe drumul intoarcerii. Nimeni nu o poate face in locul tau, decizia regasirii drumului catre Tatal iti apartine. Nu-i posibil sa te angajezi in viata spirituala dând procura cuiva.
Etapa a doua presupune cunoasterea precisa a destinatiei si deci afisarea pe ecranul constiintei a punctului terminus al drumului.
Etapa a treia consta in asumarea plecarii si a posibilelor obstacole din drumul ales. Daca pe cale intâlnim greutati, nu trebuie sa deznadajduim, exista indicatoare si ghizi care ne arata un nou traseu.
Etapa a patra va insemna descoperirea ineditului. Dumnezeu nu este asa cum ni-L imaginam noi. El este dincolo de orice asteptare a noastra, dincolo de orice concept uman, dincolo de orice logica. El este iubire!
Acest drum al intoarcerii este in acelasi timp un drum al regasirii structurii ontologice a fiintei noastre restaurate in Hristos Domnul, Care este nu doar calea ce duce la Tatal, ci si Cel care merge impreuna cu noi pe cale si care ne ajuta sa-L gasim pe Tatal. E un drum care duce la regasirea comuniunii paradisiace, când Adam auzea pasii lui Dumnezeu Care se plimba in racoarea serii. Am putea spune ca aceasta cautare intermitenta a originilor este o parte componenta a structurii noastre, a omului calator, homo viator, intr-o creatie ce imbraca taina prezentei lui Dumnezeu. De aceea tema pelerinajului este de fapt imaginea cautarii lui Dumnezeu ascuns in roadele lucrarii Sale – sfintii, dar si icoana ce preinchipuie intâlnirea eshatologica cu Dumnezeu. De aceea pelerinul este cel ce se sfinteste in experienta cautarii sale, pentru ca drumul pe care il parcurge este mai intâi prin sine si justifica in acelasi timp cuvântul: „nu m-ai fi cautat de nu m-ai fi gasit”.
† Ioachim BACAUANUL,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns