Încet, Bacăul își reface identitatea pierdută în timpul regimului comunist. Imediat după 1990, s-a pus temelia unei catedrale emblematice pentru această zonă a țării, avînd hramul ”Înălțarea Domnului”, semn al spiritualității creștine care reînvie după zeci de ani de dictatură. Biserica, timp de 50 de ani, ca instituție simbol pentru poporul român, a fost constrînsă în manifestarea misiunii ei în domeniul public. Unele lăcașuri de închinare au fost dărîmate, mănăstirile închise, preoții aruncați în închisori, călugării alungați pe drumuri, iar poporul împiedicat să-și exprime spiritualitatea, să-și expună liber credința și să-și promoveze obiceiurile care întregesc doctrina Bisericii.
1990 a fost anul ce dădea speranță românilor ieșiți de sub regimul totalitar. Bisericii i se deschidea o altă perspectivă. A reușit să facă față noilor provocări, fiind prezentă în școală și în alte instituții, sădind în sufletele tinerilor credința, nădejdea și dragostea. Preoții și credincioșii, în fața dificultăților timpurilor și a tranziției către o nouă societate secularizată și secularizantă, au început să se replieze în sînul Bisericii pentru a-și păstra identitatea. Ca primă datorie, au ridicat lăcașuri de rugăciune, acolo unde nu existau, și le-au restaurat pe cele vechi. În eparhia Romanului și Bacăului, totul a devenit vizibil în ultimii zece ani, de cînd a venit PS episcop-vicar Ioachim Băcăuanul, cu o nouă gândire și o nouă strategie a implicării Bisericii în societate. Paralel cu noile biserici, s-au construit și instituții caritabile, așezăminte social-filantropice, cu menirea de a ameliora existența oamenilor dezorientați și defavorizați.
”Biserica este singura instituție care se ocupă de sănătatea spirituală a acestui popor”
Prezență dinamică în viața spirituală și social-filantropică a acestui județ, PS Episcop Ioachim Băcăuanul vede ca un firesc al lucrurilor implicarea comunității în proiectul Catedralei ”Înălțarea Domnului”. ”Cînd vine vorba de credința în Dumnezeu, băcăuanii nu au nici o ezitare. Catedrala din Bacău a fost așteptată, ajutată și este iubită. Ea va fi de mare utilitate pentru zona Moldovei de centru și acest lucru nu trebuie să ne mire, deoarece în toate epocile istoriei, moldovenii, cu predecădere, au avut o spiritualitate aparte și s-au străduit totdeauna să ofere primul dar lui Dumnezeu, după referatul Mîntuitorului Hristos : Căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă”, a explicat PS Sa.
Un popor care își pierde credința și spiritualitatea, și valorile perene care descind din acestea, riscă să fie șters din istorire
În opinia ierarhului, catedrala din Bacău vine ca o prelungire și împlinire a realizărilor din orașul în care comunitatea s-a angajat în ceea ce înseamnă cultură, educație și sănătate. Spre suprinderea unora care nu înțeleg ce se petrece în sînul acestui popor. ”Ne punem și noi întrebarea cum de 20 de ani nu s-a găsit nimeni să ne întrebe cum se ridică această catedrală. S-au trezit abia acum. Înseamnă că Biserica Ortodoxă deranjează. Pe cine? Pe fii neamului? Pe românii autentici? Sau pe unii care, frustrați, nu înțeleg că trebuie să salvăm valorile tradiționale românești și că Biserica este singura instituție care se ocupă de sănătatea spirituală a acestui neam? Un popor care își pierde credința și spiritualitatea, și valorile perene care descind din acestea, riscă să fie șters din istorire! De asemenea, la Bacău s-au înnoit și școlile (a nu se uita că școala românească este prelungirea pridvorului Bisericii), și spitalele. Iar Catedrala ”Înălțarea Domnului” vine și încununează aceste edificiile emblematice ale județului”, a eplicat PS Ioachim.
În cartierele cenușii, construite fără biserici, oamenii au simțit nevoia rugăciunii în comuniune
Totodată, construcția catedrale din inima Bacăului, și a bisericilor în general, vine și ca răspuns la deceniile de ateism în care s-au construit cartiere întregi fără spații de rugăciune și fără ca cineva, de aici sau din alte părți, să fie interesat cu privire la viața duhovnicească a comunităților nou înființate. ”Să nu trecem cu vederea faptul că în județul Bacău, și nu numai, au fost construite cartiere staliniste, fără nicio biserică. Avînd o spiritualitate aparte, băcăuanii au simțit și au decis să ridice această catedrală, și alte lăcașuri de rugăciune, ce nu se înalță ca un lux opulent, ci ca o necesitate. Toate bisericile noi sînt neîncăpătoare. Principiul valabil, cu precădere pentru Bacău, este următorul: cum se construiește o biserică, indiferent de dimensiuni, se umple de credincioși, iar celelalte nu se golesc. Avem și exemplul municipiului Onești, oraș construit pe timpul comunismului, fără nicio biserică, excepție făcînd ”Sf. Nicolae”, un lăcaș de cult în care încăpeau vreo 200 de oameni, număr infim în raport cu cele 70.000 de suflete, cîte număra urbea. După căderea comunismului, s-a văzut manifestarea credinței, prin ridicarea unor ”scări către cer”. Practic, dorința de a avea o biserică a apărut imediat, în toate cartierele orașului”, a mai precizat episcopul Ioachim.
Biserica, factor de echilibru în momentele de criză
Catedrala din Bacău este și un răspuns direct oferit provocărilor apărute în contextul societății moderne. ”Catedrala Înălțarea Domnului este o necesitate absolută care vine să răspundă credinței și evlaviei credincioșilor din această zonă a Moldovei. În general, construcția unei biserici într-un moment de criză demonstrează că nu s-a instaurat criza spirituală, pentru că, dacă s-ar instaura aceasta, atunci le-ar genera pe celelalte. Iar factorul de echilibru în momentele de criză, de-a lungul istoriei neamului românesc, a fost și rămîne Biserica. Într-o lume concurențială, unora nu le convine că, în toate sondajele, această instituție divino-umană a rămas emblematică și cea mai credibilă, fapte demonstrate încă de la începutul revenirii democrației în țara noastră”, a mai spus PS Ioachim.
Întregul oraș se focalizează în acest edificiu sacru
Un alt motiv pentru care Catedrala din Bacău merită atenția și interesul comunității este arhitectura ce reflectă o revenire la starea de normalitate pierdută în perioada regimului comunist ateu. Croită pe tradiție și ținînd seama de exigențele prezentului, edificiul religios vine și întregește arhitectura urbei ale cărei cartiere nu au dimensiune artistică ori estetică, fiind definite doar de blocuri de tip stalinist. Ori a se construi catedrale, dincolo de a arăta dimensiunea credinței și evlaviei oamenilor, dincolo de a fi o necesitate culturală, spirituală și națională, dincolo de a arăta rolul Bisericii în educația tinerei generații și în vederea statornicirii conștiinței de neam și credință, îmbunătățește arhitectura deprimantă a orașelor noastre. ”La Bacău, oraș cu puține edificii de valoare arhitectonică, catedrala ”Înălțarea Domnului” se înfățișează ca o aureoală sacră ce-l încununează sub aspect spiritual, estetic, artistic și cultural. Locul ei nu putea fi altul decît aici, unde este acum. Pentru că întregul orașul se focalizează în acest edificiu sacru închinat lui Dumnezeu, iar băcăuanii se identifică cu frumusețea și silueta lui arhitectonică. Binecuvintează, Doamne, pe cei care iubesc podoaba Casei lui Dumnezeu, ”, a conchis PS Episcop Ioachim Băcăuanul.
Eu inteleg ca trebuie seful laudat, dar si la ziar? Poate ne explica si de ce se canta „pre stăpânul, şi…….nostru” atunci cand soseste pe undeva…..Cuvantul stăpânul ce semnificaţie are?
Chestia cu ..”biserica,factor de echilibru in vreme de criza..”e de-a dreptul tragi-comica.Care echilibru..hotilor ,ca a-ti scumpit si lumanarile..!
Sa nu confundam institutia cu cativa preoti. Avem nevoie de biserica ca si institutie dar trebuie sa scapam de acele uscaturi care pangaresc institutia ca atare.
Biserica este inutila. La fel ca si religia. Oamenii care cred in Dumnezeu sunt de-a dreptul ignoranti. In loc sa se cheltuiasca atatia bani pe un c***t de biserica inutila la care o sa vina toate babele si toti fraierii credinciosi sa pupe mana unui preot si sa se planga de toate problemele lor imaginare, mai bine s-ar trimite ajutore financiare oamenilor cu adevarat saraci din tarile de lumea a3a din Africa unde 90% din populatie traieste fara apa potabila si fara mancare. Mi se face scarba cand vad cate-un preot gras intindandu-si mana la toti retardatii care se crucesc si abia asteapta sa i-o linga. Se pare totusi ca din ce in ce mai multi oameni se trezesc la realitate, dandu-si seama ca obiceiurile astea sunt de-a dreptul stupide. Sa speram ca in maxim 30 de ani, 70% din populatia Romaniei sa fie formata din atei.