A da o definitie a intelectualului este aproape imposibil. De aceea e si greu sa mai distingi în ziua de azi cuvintul lor fie în politica, fie în presa fata de cuvintul profesionistilor politicii sau presei. As defini, în acest context, intelectualul ca fiind acel om al carui cuvint este liber, a carui opinie se bazeaza pe un adevar, e drept, la rindul lui subiectiv. Si stim cit de grava este subiectivitatea, fie si numai daca ne gindim la deviatiile politice ale unor mari intelectuali romani interbelici. In timpul nostru, problema nu mai este însa aceeasi. Problema e ca nu mai exista, în societatea romaneasca, spatii de opinie cu adevarat libera, deoarece privatizarea aduce dupa sine optiuni si interese precise ale patronilor pentru anumite zone ale politicii sau economiei romanesti. Fapt ce antreneaza dupa sine crearea unor echipe, atit cit e posibil, cu afinitati apropiate de ale patronilor. Lucrul acesta nu e însa aproape niciodata posibil la modul ideal. De aceea am folosit expresiile „profesionisti ai presei” si „profesionisti ai politicii”. E vorba de cele mai multe ori de oameni fara idealuri, ce îmbratiseaza valori ce le sint dictate, iar cind momentul le-o impune, trec la altele ce pot fi radical opuse. Singurul scop al acestora este cistigul financiar, banul ce le intra în buzunar. Intr-un ocean de posturi de televiziune, de ziare si reviste, într-un ocean de partide fara noima, se pierde orice discernamint între oamenii ce respecta deontologia profesionala si cei care o fac profesiunea doar ca un simplu mercenariat. Aceasta cred ca e una problemele grave ale Romaniei de astazi, ce ne duce pe un soi de buza de prapastie. E genunea morala, a lipsei principiilor – si cred ca imaginea Romaniei acesta este în afara: lipsa oricarui fundament si consecvente de actiune. Deoarece lipsa moralitatii si deontologiei duce la o haos, la o miscare larvara a oamenilor în cadrul societatii. Din pacate, lipsesc marile personalitati din viata sociala a Romaniei de astazi. Oamenii ce aveau un cuvint necompromis de conjuncturi, au disparut, majoritatea datorita virstei ce i-a trecut în lumea celor vesnici. Un Al. Paleologu, un Octavian Paler, nu mai exista astazi. Au ramas, pe esichier, doar intelectuali de mai mica anvergura, al caror cuvint se pierde usor în marea de voci ale „profesionistilor”. De vreme ce cuvintul lor nu are greutatea necesara, el nu patrunde prin pinza de paianjen a aparentelor create de profesionistii politicii si presei. Iar societatea merge în deriva, ca o corabie ramasa fara marinari priceputi. Corabia exista, oamenii pe ea sint multi, însa ei doar se agita fara a sti încotro sa cirmeasca, fara a sti cind sa ridice o pinza sau alta. Insasi arta guvernarii, pare sa se fi pierdut cu desavirsire la noi, iar cauza nu-mi pare a fi alta decit consecinta celei mai bune forme de guvernamint, democratia. Democratia romaneasca e originala. Tot ce s-a învatat ca ar fi, este doar lupta pentru putere, lupta electorala, lupta pentru voturi. Politicienii nostri par a nu avea alt scop al existentei, afara de acela al accederii la putere, prin orice mijloace. Si nici un partid nu e diferit de altul, nici unul nu ofera încredere electoratului. Se pare ca democratia nu e propice romanilor. Democratia e buna doar acolo unde exista oameni ce stapinesc arta guvernarii. Acei oameni ce stiu exact cum si încotro trebuie dusa corabia pe care se afla. La noi, interesele tarii se resorb si dispar în marea de interese marunte personale ale fiecarui individ. E o societate scindata, divizata pe mici factiuni, pe grupulete – iar asta se întimpla peste tot, nu doar în politica (dar pestele de la cap se-mpute) si zonele antrenate de interesele politice, între care cea mai puternica este presa. Se întimpla si în viata culturala, si în cea a stiintelor, si în învatamintul universitar si scolar. Si de unde am plecat, pentru a sti ce concluzie sa tragem? De la faptul ca Romania nu mai are intelectuali veritabili. In mai putin de douazeci de ani de democratie, intelectualii au fost sorbiti de diverse grupuri si si-au pierdut greutatea cuvintului. Iar fara ei sintem în deriva.
Dan PERSA
Lasă un răspuns