De vreo luna si ceva tara are un nou premier, care a reusit sa doboare un record national: cel al scurtimii intervalului dintre numirea in functie si inceputul ridicarii odelor.
Premierul Român se poate mindri cu faptul ca face parte dintr-o categorie selecta de conducarori; astfel de pupaturi in fund au mai primit doar Nicolae Ceausescu si Traian Basescu. E drept, in cazul primului au trecut ani buni de la momentul in care a devenit primul om in stat pina in clipa in care au inceput imnurile de slava. Si in cazul lui Traian Basescu s-a inceput mai tirziu si,aparent, cu un elan oarecum redus.
In cazul domnului Ungureanu, insa, dupa doar citeva saptamini de la desemnarea ca premier, presa si oamenii politici au inceput o campanie agresiva „asskissing”. Practic, rar mai vezi organ de presa care sa nu aiba in fiecare zi cite macar un articol in care sa fie laudata prestatia premierului, desi, ca sa fim rigurosi, acesta n-a avut ragazul necesar pentru a face ceva.
In afara de vorbe, desigur. Pentru ca la acest capitol, actualul premier sta mult mai bine decit predecesorul sau, Emil Boc, care mitralia cuvintele lasind impesia ca vorbeste doara ca sa aiba reporterii cu ce umple spatiile dintre imagini.
Domnul Ungureanu are alta clasa, insa. Vorbeste cu intonatie, foloseste cuvinte complicate, da lectii de semantica, in fine, lasa impresia ca spune ceva important. Doar ca, daca analizezi logica discursului sau iti dai seama repede ca premierul nostru vobeste mult fara sa spuna nimic. Isi paralizeaza interlocutorii cu vorbe mestesugite, care par a spune ceva dar care, in realitate, nu reprezinta nimic.
Dar, sa recunoastem, faptul ca un personaj nu face si nu spune nimic concret nu a fost niciodata un motiv pentru ca masinaria de propaganda sa nu-si faca datoria.
Lasă un răspuns