In feribotul care ne-a deplasat de la Igoumenitsa (se pronunta „Igumenita”) la Kerkira, cel mai important port al insulei omonime, denumite si Corfu, am ascultat povestea a doua românce, care lucrau sezonier în Grecia, si mitul erotic cu Zeus si Alcmena.
S-a ridicat ultima parima si am pornit spre Kerkira. Ne-am instalat în salonul cu bar. Alaturi de grupul nostru de turisti s-au asezat pe canapele doua femei, care semanau foarte bine între ele, una de circa 30 ani, cu forme împlinite, si cealalta – mult mai tinara, subtirica – o copila. Trageau cu urechea, semn ca întelegeau româneste. Acribion Tocilescu tocmai începuse mitul erotic cu Zeus si Alcmena:
– Fructul acestei aventuri s-a numit Herakles.
– Ooo, ce început interesant! a exclamat studentul Sofistoc Albanoapte.
– Asadar, Zeus s-a gindit sa aiba cu Alcmena un fiu viteaz. Electrion, rege în Micene, era asediat de Pterelaus, regele în Teleboan. Cind Pterelaus s-a hotarit sa se retraga, a luat cu el cirezile lui Electrion. Atunci, Electrion l-a desemnat pe Amfitrion, fiul fratelui sau, Alceus, ca rege în locul lui. În plus, Electrion i-a promis lui Amfitrion ca îi va da de sotie pe Alcmena, dar dupa ce viitorul lui ginere va recupera cirezile de la Pterelaus. Asa ca Amfitrion a plecat dupa Pterelaus. În acest timp, Zeus s-a deghizat în Amfitrion si a intrat în dormitorul Alcmenei, spunind ca a reusit sa recupereze cirezile. Alcmena, nebanuind nimic, l-a îmbratisat pe viitorul ei sot.
– Îmbratisare din care Alcmena a ramas gravida! a tras o concluzie zgomotoasa studentul.
– Asa este. A doua zi, a venit adevaratul Amfitrion, tot ca învingator. Peste noua luni, s-au nascut doi gemeni, la o zi diferenta: primul a fost Herakles, fiul lui Zeus, iar al doilea – Ifilkles, fiul lui Amfitrion.
… A început o discutie între grupul de turisti si cele doua românce. Am aflat ca erau surori, ca le cheama Emigrantiana si Fugarica Saracila si ca erau dintr-un sat bacauan. Prima dintre ele, mai mare, venea pentru a patra oara în Insula Corfu pentru a lucra în sezonul turistic. Pentru sora cea mica totul era nou: trenul pina la Bucuresti, iesirea din România pe la Otopeni, avion pina la Atena, autocar pina la Igoumenitsa, feribot; dorea sa se angajeze la patronul surorii ei.
– Lucrez de la ora 7.00 pina la ora 10.00 la casa proprietarului, iar în continuare, pina la ora 2.00 noaptea, la taverna, ne-a dezvaluit, cu glas obidit, Emigrantiana. Dupa sase luni de munca în Grecia, ma întorc acasa moarta de oboseala.
– Ne puteti spune cit cistigati pe luna?, a întrebat studentul.
– Nu este secret. Maninc si dorm la taverna, iar în mina primesc 1.000 de euro.
– Ati învatat limba greaca?, s-a interesat studentul.
– Da, destul de bine.
– Atunci va rog sa traduceti urmatoarele nume: Apostrofel Gramaticu si Acribion Tocilescu.
– Apostrofos Grammatiki si Acrivis Papagalismos.
– Va multumesc! Traducerea ultimului nume mi se pare foarte sugestiva.
– De ce?
– Deoarece sugereaza maniera de predare si evaluare a multor cadre didactice.
– Exagerati! am intervenit eu.
– Apropo, hai, mai bine, sa ne destindem cu un banc, a propus Fugarica Saracila.
– Va rog, am invitat-o eu.
– Sint studenta la o universitate din Bacau. Printre colegii mei circula bancul: „Un domn se duce la medic, care îl întreaba: „Dumneavoastra nu vorbiti în somn?” Pacientul raspunde: „Nu, dar uneori mi se întimpla sa vorbesc, cind altii dorm.” Medicul ramine fara replica. Pacientul explica: „Sint profesor universitar.”
Doru CIUCESCU
Lasă un răspuns