Timp de multe decenii, speranțele de muncă și de cîștig ale comăneștenilor, cît și ale altor locuitori din așezările ce se înșiruie de-a lungul Văii Trotușului, le-au constituit exploatările carbonifere din zonă. Cărbunele, puțin dar bun, beneficiind de o putere calorifică superioară celui exploatat din alte zăcăminte ale țării, a constituit pîinea de fiecare zi a celor trăitori în aceste zone. Aceasta pînă cînd tranziția spre mult-discutata economie de piață a început să-și producă efectele și aici. Restructurarea – termenul la modă al ultimului deceniu – a însemnat, și încă mai înseamnă, reducerea numărului locurilor de muncă, deci șomaj, închiderea celor mai multe dintre exploatările carbonifere, îngustarea, pînă la obturarea completă, a perspectivei de revenire la situația anterioară și fără a se contura alte rezolvări prin care forța de muncă disponibilizată, trimisă acasă, să fie reabsorbită.
Dacă la începutul anului 1990, la Întreprinderea Minieră Comănești își cîștigau pîinea cea de toate zilele aproape 5 000 de mineri, în prezent efectivele au scăzut cu mai mult de 85 la sută, numărul salariaților fiind de numai 670 de oameni, care realizează un volum de producție de 100.000 de tone de cărbune, față de 550.000 de tone, cît se extrăgea în anul de referință. În acest răstimp au fost închise șapte sectoare miniere, patru dintre acestea fiind deja trecute în conservare – Leorda, Vermești, Rafira și Lumina, iar la celelalte se efectuează operațiuni de conservare – Trotuș, Lapoș Nord, Lapoș Sud. La ora actuală mai sînt în activitate sectoarele Crăciunești și Asău, a căror producție este utilizată de CET Bacău, grație unei înțelegeri girată de Prefectura și Primăria Bacău.
Partea cea mai tristă a acestei situații dramatice este aceea că oamenilor disponibilizați nu li s-au propus sau oferit alternative de muncă, cu toate că aici a fost declarată zonă defavorizată. Cei mai afectați sînt atît comăneștenii, cît și foștii mineri din localitățile Palanca, Brusturoasa, Agăș, Asău, Dărmănești, Dofteana și Poduri. Dorul lor de muncă vine atît din nevoia de cîștig pentru a-și întreține familiile, cît și din lipsa altor resurse de trai. E o datorie morală să ne gîndim și la acești oameni nu doar atunci cînd avem nevoie de ei, ci și atunci cînd ei au nevoie de noi. (Elena POTOROACĂ)
Lasă un răspuns