Primul om care a pus piciorul pe luna a spus ca „este un pas mic pentru om, dar un salt gigantic pentru omenire”. Asa se intimpla si cu primul pas al omului catre asemanarea cu Dumnezeu: cu toate ca este mic, sovaielnic, trebuie tinut inainte deoarece mergi pe drumul cel bun, chiar daca acesta trece prin spini, palamida, necazuri, suparari etc. Hristos este calea, dar si locuinta, spuneam cindva. In vremuri de greutati ne calauzesc pasii lui Hristos, Care ne duce in brate. Daca in ziua de Pasti am incheiat meditatia mea zicind: „O, Doamne, ce departe Te caut, cind, de fapt, Tu esti in inima mea!”, acum completez: „Mergi prin tine insuti si vei afla pe Cel ce este Izvorul vietii”.
Pentru omul modern, care doreste sa circule dintr-un loc in altul, pentru agrement sau din interese profesionale, tehnica actuala a metamorfozat mijloacele clasice de orientare in spatiu intr-un produs care are capacitatea de a-l asista pe calator prin intermediul unei voci permanent conectate la un satelit, in orice moment al itinerariului sau. Cine accepta acest aparat, trebuie mai intii sa-i cunoasca functiile tehnice. Nu presupun ca toti cititorii acestui eseu atipic stiu cum functioneaza un GPS (Global Positioning System – Sistemul de pozitionare pe glob). Acesta este un aparat care va poate ghida pe drumul pe care l-ati ales sa va duca la o destinatie anume.
Aparatul nu face nimic daca nu-l bransati mai intii la o sursa de energie. Daca l-ati conectat, aparatul va pune niste intrebari de tipul: „Unde mergeti?”, „Care este ultima voastra destinatie?” „Precizati localitatea, strada, numarul” etc. Atita vreme cit nu-l bransati la o sursa de energie, aparatul nu serveste la nimic. Dupa ce l-ati bransat, aparatul indica doar locul unde se afla, evitind sa dea vreo indicatie. Doar dupa ce ati inscris un punct de destinatie, GPS-ul efectueaza rapid un calcul si incepe a da elementele necesare deplasarii catre destinatia aleasa. Daca din neatentie n-ati urmarit indicatiile aparatului, deplasindu-va in directia aleasa initial, atunci aparatul incepe sa va sesizeze: „Efectuati o manevra de intoarcere”. Daca nu-i urmati sfatul, atunci aparatul nu mai zice nimic pina ce nu face un nou calcul pentru a gasi in baza de date o noua configuratie a traseului si a va repune pe drumul cel bun. Daca ignorati din nou sfaturile GPS-ului, atunci ramine sa rataciti dupa propria vointa.
Aceasta descoperire a tehnicii moderne ma duce cu gindul la drumul de la robie la libertate al poporului ales. In aceasta calatorie el era ghidat ziua de un nor, iar noaptea de un stilp de foc. Sfintii Parinti spun ca aceste semne intrupau de fapt prezenta Duhului Sfint, Care a asistat permanent pregatirea poporului ales pentru misiunea incredintata de Dumnezeu, aceea de a plamadi in sinul sau nasterea Rascumparatorului. Este o altfel de odisee, in care eroul colectiv nu infrunta pericolele pentru a-si regasi linistea caminului, ci pentru a primi o binecuvintare fagaduita patriarhilor de un Dumnezeu Savaot, Care-i hraneste cu piine cereasca pentru a-i pregati pentru piinea euharistica. Iacov patriarhul a schimbat destinatia acestui drum, care tot prin descoperire i se infatiseaza in perspectiva verticala a unei scari ce arata finalitatea devenirii noastre in Hristos.
Nu stiu daca aceasta comparatie este potrivita si daca a mai transpus-o cineva in viata spirituala, dar cred ca o analogie cu un fapt din realitatea imediata a omului modern poate fi plina de invataminte. Prin analogie cu experienta interactiunii noastre cu aparatul GPS, putem trage doua invataminte privind orientarea nostra duhovniceasca. Iar din acestea impreuna putem deduce o a treia concluzie inedita: sfirsitul comanda inceputul!
Pentru prima concluzie, pornim de la faptul ca aparatul GPS indica destinatia ultima a drumului pe care il incepe utilizatorul. Deci el stie sa ghideze, indicând alte rute atunci când acesta greseste drumul, dar stie care este punctul terminus. Prin analogie, putem spune ca asa este si-n viata spirituala: trebuie sa asculti pe cei ce se preocupa de buna crestere si de educatia spirituala, pentru ca ei sa devina un ghid, daca vrei sa ajungi la destinatia ultima.
Paternitatea spirituala a unui parinte duhovnicesc este o componenta fundamentala in accederea pe calea desavârsirii. Odata ce ai fost pus pe drumul lui Hristos, destinatia ultima este stiuta, asadar asculta de glasul lui Hristos, de ingerul pazitor, si atunci scopul final al vietii – asemanarea cu Dumnezeu – devine imboldul inceputului.
O a doua concluzie poate fi rezumata astfel: evita sa persisti in ratacire, de vreme ce ai gresit o data drumul catre destinatia finala.
Asa cum am aratat, GPS-ul revine, dupa un calcul rapid, cu alte indicatii, recomandându-ti un alt drum, in cazul in care ai ignorat traseul initial abatându-te de la acesta. Putem face cu usurinta analogia cu ceea ce zicea Sfântul Ioan Gura de Aur: „nu ma mir de cel ce comite o greseala (in drumul sau catre Dumnezeu n.n), ci de cel care persista in cadere.”. Stradania aparatului GPS de a te repune pe drumul cel bun se aseamana cu dorinta ghidului duhovnicesc care incearca, dupa o ispita sau deturnare de la drumul ales, sa-ti gaseasca alta cale pentru a ajunge la destinatia scontata.
Ghidul spiritual ar trebui sa faca ceea ce face banalul aparat GPS. Nu trebuie sa te condamne ca ai gresit drumul, cazând intr-o greseala, adica sa te forteze sa revii la punctul de unde ai gresit pentru a relua corect drumul initial. Ghidul spiritual nu trebuie sa te condamne pentru greseala comisa, nici sa te faca sa justifici pacatul facut, ci trebuie sa iti indice un alt drum, sau sa caute un alt traseu pentru a ajunge la aceeasi destinatie. Deci trebuie sa te indrume sa repornesti pe un alt traseu catre aceeasi finalitate
† Ioachim BACAUANUL,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns