Printre edificiile construite in parcul statiunii se afla, pe linga Biserica Sf.Ilie pe care am prezentat-o in episodul trecut, si cladirea Cazinoului, constructie monumentala in stil baroc, cu elemente de stil vechi romanesc, ridicata in 1894 de catre arhitectii H.Rick si George Sterian din Iasi din initiativa arhitectului N.Ghica-Budesti, pe atunci efor al Epitropiei Sf.Spiridon din Iasi. Cladirea, cu doua nivele, este prevazuta lateral cu doua turnuri zvelte si pavilioane-terasa, cu ornamente de mare rafinament, sculptate in lemn. „Cazinoul e cladirea, in care pulseaza mai mult viata statiunii de dimineata si pina noaptea tirziu, acesta fiind unul dintre locurile de distractie ale vizitatorilor. Aici, pe linga restaurantul cel mai bun si mai mare ce-l are Slanicul, Cazinoul are si o frumoasa sala de cinematograf in care e si un piano, are sala in care se dau concerte, serate, festivaluri, sala de biblioteca pentru lectura, cofetarie. Tot la Cazinou sint sali unde se joaca carti si unde sint instalate mesele pentru jocurile de noroc: sah, table, biliard, bacara, ruleta si unde foarte multa lume venita in statiune petrece ore intregi, unii incercindu-si norocul, altii privind numai de curiozitate. Astfel incit Cazinoul, inaltat intre cele doua sosele si alei, ce se intind bine intretinute in fata si pe la spatele lui, cu pozitia lui frumoasa, cu stilul lui plin de eleganta, cu privelistile-i admirabile ce ti le ofera, si cu distractiile ce le are vizitatorul in el, nu poate fi decit o podoaba a Slanicului si o atractie irezistibila pentru amatorii ce viziteaza statiunea, dindu-i o animatie deosebita”, relata Cleopatra Tautu in a sa Monografie a Slanicului, scrisa in anii 1930 -1934. Din pacate, nici acest obiectiv de maxima importanta pentru oferta turistica a statiunii nu a fost repus in circuit, cu exceptia salii de spectacole, unde sporadic se mai desfasoara unele activitati artistice.
Unul dinte cele mai importante obiective istorice ale statiunii ramine, fara indoiala, hotelul „Racovita”, denumire data dupa numele domnitorului care a donat Eforiei Sf.Spiridon aceste locuri. Cladire monumentala, care imbina in mod fericit stilul baroc cu elemente de veche arhitectura moldoveneasca, hotelul avea 100 de camere, instalatii de bai, sala de aer comprimat, sala de teatru, cabinet de lectura, precum si terenuri de tenis, croquet si fotbal proprii. In timpul razboiului din 1916-1918, Slanicul este transformat intr-o ruina. Inca din primele luni, s-au dat lupte inversunate in zona statiunii. Trupele austro-ungare si germane incercau sa-si deschida drum pe linia Tirgu Ocna-Adjud-Marasesti, spre inima Moldovei. Pentru a pune stapinire pe statiune, ele dadeau repetate atacuri peste muntii Cerbu si Pufu, tirul artileriei distrugind, unele dupa altele, frumoasele lui hoteluri si vile, printre care si hotelul „Racovita”, locatie aleasa drept comandament al trupelor germane in timpul retragerii. Ruinele hotelului s-au pastrat pina prin 1933, cind cladirea este refacuta si redata circuitului turistic si de tratament. „Inhalatorul”, cladirea legata printr-un tunel de hotel si care adapostea cele mai moderne instalatii de pulverizatii pentru tratamentul cailor respiratorii, a fost si el distrus de bombardamentele inamicului. El este refacut in intregime dupa razboi, de catre Epitropia Casei Spitalului Sf.Spiridon din Iasi, instalatiile fiind executate de catre Casa Hossle din Munchen, astfel ca la acea data, „Inhalatorul” era, dupa cum scria Cleopatra Tautu, „cea mai completa instalatie din tara si neintrecuta de nici una dintre instalatiile similare din Europa”. In cladirea hotelului, exista pina nu demult un tablou reprezentind ruinele hotelului dupa razboiul din 1916, tablou ce facea parte din Colectia Sion de la Universitatea din Cluj Napoca. Astazi, hotelul „Racovita” este nefunctional si este pus pe lista de vinzari contra sumei de 2,5 milioane de auro, dupa ce a apartinut SC Petrom SA, iar apoi, firmei „Neo-Turism” din Sinaia. (Va urma)
Lasă un răspuns