O plimbare la izvoare nu poate fi decit o placuta desfatare, o completa relaxare si un puternic stimulent pentru mentinerea sau refacerea sanatatii. Drumul pina la izvoare este o adevarata incintare pentru ochi si pentru suflet. Aici, natura este de o maretie salbatica: padurea coboara pina la malurile piriului Slanic, iar stincile muntelui, pe alocuri dezgolite, inainteaza spre albia lui, intruchipind forme dintre cele mai ciudate. Uneori, ai impresia ca unele dintre ele, suspendate deasupra capului, stau gata sa se pravale dintr-o clipa in alta, atit de uimitoare le este pozitia.
Umbra si racoarea care invaluie ca o perdea aleea izvoarelor, singuratatea si linistea pe care n–o tulbura decit zgomotul uneori abia perceptibil al piriului, dau celui care strabate zona un sentiment de beatitudine, de echilibru interior. La capatul parcului, urcind citeva trepte lungi de piatra, pe malul inalt de citiva metri al Slanicului, se desfasoara un platou larg, asfaltat, incadrat vara de peluze cu gazon si flori. De aici, se infatiseaza ochiului aleea lunga de aproape doi kilometri care serpuieste printre izvoarele care te imbie sa le savurezi licoarea. Alaturi de primul pavilion al apelor minerale, se ridica, inalta si colturoasa, stinca golasa a muntelui. Eforia Spitalelor Civile din Iasi a fixat in anul 1922, pe aceasta stinca, o placa de marmura alba, care se vede si astazi, intru amintirea serdarului Mihalache Spiridon, „cel care pentru prima data a taiat cu securea codrii de nepatruns de pe valea Slanicului si a descoperit primul izvor datator de sanatate, din care se spune ca a baut pentru tamaduirea trupului insusi imparatul Franz Josef al Austro-Ungariei”. Era o binemeritata cinstire a celui care descoperise primul izvor de apa minerala, in salbaticiunea padurii, izvor care s-a numit mult timp „Izvorul lui Mihail” si al carui nume, pina la Wilhelm de Kotzebue, in 1856, nu-l insemnase nicaieri. Istoria nu spune daca zelul serdarului s-a aprins mai mult vindecindu-si cu descoperirea sa vreo boala oarecare; cert este ca Mihalache Spiridon, fara indemnul nimanui, mai descopera intre anii 1804-1807 izvoarele 3, 4 si 5 si izbuti, prin taierea padurii si spargerea stincilor, sa faca un fel de drum pe care oamenii sa poata merge la izvoare cel putin… calare.
Originea izvoarelor din valea Slanicului este legata mai intii de toate, de adincile prefaceri din trecutul geologic al acestei regiuni. Intreaga vale a Slanicului este taiata in depozite tertiare vechi. De la gura piriului si pina dincolo de statiune, gresia de Kliwa sau Tisesti (formata din cimentarea nisipurilor de plaje marine ale marii care, in vremurile tertiare vechi, se afla in necontenita retragere) alterneaza cu sisturile disodilice, straturi subtiri, impregnate cu bogate substante organice, diverse saruri si alte elemnte precum sulful, in care se pastreaza urme de pesti fosili, in special schelete si solzi. Bogate in substante bituminoase, ele au provenit din miluri sapropelice de la tarmul marii, transformate apoi prin presiunea si caldura la care au fost supuse in conditiile miscarilor din scoarta terestra. Ambele formatii apartin Oligocenului, bogat in izvoare saline si feruginoase. Spre izvoarele Slanicului, intilnim o alta formatiune, mai veche, reprezentind ca virsta Eocenul: gresia de Uzu sau de Tarcau, in straturi groase si dure, alcatuind mai ales masivul Sandru Mare (1.639 m). Statiunea Slanic Moldova este asezata in intregime pe sisturi disodilice. Apele ploilor si cele provenite din topirea zapezilor, se scurg in valea Slanicului, circulind printre starturile de gresie si sisturi si aduc in disolutie o mare varietate si bogatie de saruri. Ele se imbogatesc in acelasi timp cu bioxidul de carbon care emana prin crapaturile scoartei, ca o rasuflare indepartata a mofetelor din zona lantului eruptiv al Carpatilor Rasariteni, dizolvind in mersul lor sarurile minerale aflate in roci.
Dintre cele 24 de surse hidrominerale omologate in 1980, se gasesc in exploatare la Slanic Moldova 11 izvoare minerale: Izvorul nr. 1, Izvorul nr. 1 bis, Izvorul nr. 3, Izvorul nr. 5, Izvorul nr. 6, Izvorul nr. 8, Izvorul nr. 10, Izvorul nr. 14 (sonda 703), Izvorul nr. 15 (sonda 704), Sonda nr. 2 si Sonda nr. 3. Din punct de vedere balneologic, acestea pot fi impartite in trei grupe, si anume: cura interna, cura externa si mofete. (Va urma)
Lasă un răspuns