August, 1941, pe frontul de Est. Afară sunt spre 40 de grade. La popota regimentului, ofițerii Armatei Regale Române iau prânzul. Toți sunt în ținută de gală: cămașă, cravată, veston. Oaspete este soția unuia dintre ei, venită pentru o zi în vizită. După primul fel, comandantul, un colonel, se ridică în picioare și cere doamnei de la masă permisiunea ca ofițerii săi – printre care și bunicul meu, care mi-a povestit istorioara 50 de ani mai târziu – să-și poată descheia primul nasture de la cămașă. Doamna ofițer înclină ușor capul în semn de aprobare, iar comandantul dă permisiunea descheierii primului nasture la cămașă, la 40 de grade.
Doi ani mai târziu, tânârul rege Mihai I îi convoacă la Palat pe Conducătorul Statului – denumirea oficială a funcției, în epocă – mareșalul Ion Antonescu, și pe ministrul de Externe, Mihai Antonescu. Din relatările martorilor, discuția este extrem de tensionată, se hotărăște soarta țării. Regele încearcă să-i convingă pe cei doi să-și schimbe poziția față de alianța cu Axa, nu vrea să aplice „planul B”. Conducătorul și ministrul își dau seama că vor fi arestați. Conversația se poartă în cel mai dur, dar elegant și civilizat mod. Chiar și la ultimele replici, formulele de adresare sunt „Sire”, „Domnule Mareșal”, „Domnule Ministru”.
La 68 de ani după ultima întâmplare, în aceeași țară, cei doi bărbați români care împart puterea executivă au nevoie de un Acord de colaborare instituțională, semnat, pentru a-și vorbi decent unul celuilalt. „Părțile vor îmbrățișa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcția partenerului și la (sic!, n. n.) adresarea la plural” – scrie în Acord.
N-aș vrea să fiu în pielea învățătoarelor și diriginților foștilor elevi Traian Băsescu și Victor Ponta. Cred că e frustrant ca dascăl să vezi că din munca ta de ani întregi nu s-a ales nimic. Că foștii tăi elevi, cu care te mândreai la un moment dat, nu reușesc să aplice în viață ce i-ai învățat tu cu drag la școală: reguli minime de bun-simț. Și mai frustrant este ca român să vezi ce oameni erau odată și în societate și în fruntea țării și cine a ajuns acum să te conducă.
Aurelian CHISCOP
Lasă un răspuns