La indemnul ministrului invatamintului Spiru Haret, scriitorul Alexandru Vlahuta (1858-1919) realizeaza o descriere poetica a tarii in cartea „Romania Pitoreasca”. In vederea documentarii, Vlahuta intreprinde o calatorie prin tara si viziteaza, in anul 1901, statiunea Slanic Moldova si orasul Tirgu Ocna. De la „poetul drumet” ne-a ramas si cea mai frumoasa descriere a Bailor Slanic, care descoperea pentru prima oara in literatura frumusetea asezarii de pe valea Slanicului: „Deodata, inaintea noastra se descopera, luminoase-n rama lor de codru, Baile Slanic – Sinaia Moldovei. Aici, valea se inchide din toate partile, o hora de munti o prind de mijloc si apele clocota gramadite ca ntr-o pilnie. Pe fundul vaii, de-o parte si de alta a a Slanicului, se inalta hoteluri mari, vile atragatoare rasar dintre copaci, drumuri albe, netede, se-ndoaie molatec peste tapsane verzi, carari pietruite se catara peste briiele magurilor, pe sub bolti de ramuri; chioscuri neasteptate-ti ies in cale; de sus te striga virfurile muntilor Cerbul, Puful, ca sa-ti arate poienile lor inflorite si largile lor privelisti, peste clocotisul codrilor, inspre Poiana Sarata de la trecatoarea Oituzului si n-spre «Poarta Vinturilor» de la Nemira Mare. Zbucnesc din stinci izvoarele binefacatoare, descoperite acum o suta de ani, de serdarul Mihalache Spiridon, care vina cerbi si ursi pe unde ne plimbam noi azi in cintecul muzicii”.
Marele si neobositul savant, prof.I Simionescu- fost presedinte al Academiei Romane in 1941, a redat in nenumaratele-i scrieri de popularizare ineditul si frumusetea unor localitati din Romania, printre care s-a aflat si descrierea Bailor Slanic: „Venea multa lume si la Slanic (Bacau) intr-o pozitie incintatoare, de jur imprejur fiind numai munti cu bradet si pentru ca aici erau izvoare bogate pentru boli de stomac. Cele mai inversunate lupte din timpul Primului Razboiu Mondial s-au dat prin preajma lor, asa incit azi (in anul 1925), instalatiunile moderne si hotelurile luxoase sint cu greu reparate”.
O alta frumosa descriere a acestui colt de rai o gasim si in cartea „Paradisul romanesc”, a domnului general Alexandru Lupascu-Stejar (cavaler al Ordinului Mihai Viteazul), aparuta in 1929, la Imprimeria Independenta si inchinata M.Sale, Regina Maria a Romaniei: „De la T.Ocna, trecind podul peste Trotus, se da in valea piriului Slanic, afluent drept al Trotusului, pe fundul careia o buna sosea duce spre Sud-Vest, la Baile Slanicul Moldovei. Valea este cit se poate de frumoasa, cuprinsa dinspre Nord si miazazi de munti, care-si ridica catre apus cumile si virfurile din ce in ce mai sus. La inceput mai larguta, se strimteaza treptat pina la baile Slanic, unde incepe bradul si de unde se strimteaza complet, dind impresiunea ca dincolo de statiune, valea si drumul se inchid, infundindu-se in frumosii codri de fag si de brad, ceea ce de fapt asa este. Drumul de la Tg.Ocna la Slanic este cit se poate de placut, mai cu seama daca-l parcurgi dimineata pe racoare, cind soarele incepe a se ridica deasupra dealurilor dinspre rasarit de Trotus. Privesc cu drag si duiosie la copiii de tarani, baietei si fetite din satele Gura Slanicului, Slanicul si Cerdacul, cu ochii albastri ca ceru, ori negri ca mura, cu piciorusele goale si imbracati numai in camasute albe, care atinind calea celor ce se duc vara la Slanic, le intind- ca urmare de bun venit si sanatate, minutele in care tin strins buchetele de flori de cimp, desigur in asteptarea gologanilor, covrigilor si cofeturilor. Dar iata Slanicul, spalendida podoaba, perla muntilor Moldovei, micul paradis asezat pe apa cristalina si murmuratoare a Slanicului, atit de asemanator ca asezare, frumusete si pitoresc cu Govora si Sovata, ba inca si mai frumos! Izvor de sanatate si viata, cu aer foarte curat, dulce si imbalsamat de rasina brazilor si de parfumul florilor de tei, care impodobesc frumosul si simpaticul parc al statiunii. Cu clima ei placuta, ferita de curenti, cu miraculoasele ape minerale ale celor 9 minunate izvoare, suverane in contra boalelor de stomac, intestine, ficat, rinichi, caile urinare si respiratorii, in contra anemiei si chiar a boalelor de ochi, rivalizind si chiar intrecind in calitati terapeutice vindicatoare pe cele mai renumite ape minerale din streinnatate si cu instalatiunile de inhalatiuni si aer comprimat, rivalizind cu cele de la Reichenhalt, statiunea balneo-climaterica Slanicul Moldovei este una dintre cele mai frumoase si mai importante din Romania Mare, de care in special suferinzii nu se pot dispensa”. (Va urma)
Lasă un răspuns