• legea le dă deportaților, celor care au făcut pușcărie politică, veteranilor și altor categorii de acest gen o sumedenie de drepturi • cum se obișnuiește la noi, în afară de bani, rămîne undeva pe hîrtie
Persoanele în vîrstă, care pe vremea celui de-al doilea război mondial au avut de suferit, se bucură de o serie de facilități. Sau ar trebui să fie așa, pentru că așa spune legea. Fie că au fost deținuți politici, fie că au fost strămutați dintr-un loc într-altul, persecutați datorită etniei lor, veterani de război, cu toții ar trebui să primească o serie de bani în compensație pentru chinurile îndurate. Ca să intre în posesia acestor drepturi, bătrînii persecutați etnic și cei strămutați în diferite zone ale țării au depus dosare la Casa Județeană de Pensii Bacău. La fel au procedat și deportații și foștii deținuți în lagăre de concentrare, doar că ei au depus documentele la Direcția Muncii. Chiar dacă pentru ei s-au emis legi diferite, drepturile sînt aproximativ aceleași.
Toți ar trebui să primească o indemnizație lunară între 55.000 și 130.000 de lei pentru fiecare an de suferință. Începînd cu luna următoare depunerii și acceptării dosarului, fiecare ar trebui să mai primească și asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, în policlinici și dacă se internează. Acestor drepturi li se mai adaugă și altele, precum transportul urban gratuit cu mijloace de transport în comun, șase călătorii dus-întors gratuite cu trenul, anual, șase călătorii dus-întors gratuite, anual, cu mijloacele de transport auto, un bilet pe an, gratuit, pentru tratament într-o stațiune balneoclimaterică, scutire de plata taxelor de abonament pentru radio și televizor, prioritate la instalarea unui post telefonic, precum și scutire de la plata taxei de abonament. În plus, lor ar trebui să li se ofere, dacă solicită, un loc de veci fără să plătească.
Multă lume ar spune că cei în cauză au o situație de invidiat. Nimic mai fals. Din tot ce prevede legea, ei primesc doar bani. Restul drepturilor, așa cum se obișnuiește pe la noi, au rămas doar pe hîrtie.
„Eu am fost strămutată. M-am născut în Ardeal, la Satu Mare. În timpul războiului am fost dusă cu familia la Hunedoara, iar de acolo în Moldova. Primesc indemnizația, dar pentru medicamente sau tratament gratuit trebuie să umblu mult și bine. Chiar dacă zice legea, cînd ajung eu la farmacie nu mai sînt bani. E greu fără farmacie în comună, să fii nevoit să umbli pe la oraș după rețetă. Am avut probleme și la locul din cimitir, da’ pînă la urmă am rezolvat”, ne-a spus Maria Radu, fostă deportată și acum stabilită la Roșiori.
Pentru neacordarea anumitor drepturi, autoritățile au găsit justificări diverse. În ce privește medicamentele, de exemplu, s-a spus că în județul Bacău există numai 160.000 de persoane care plătesc asigurările de sănătate, iar acestea trebuie să țină în spate aproximativ 600.000 de persoane înscrise pe listele medicilor de familie. În atare situație, este greu de crezut că bătrînii care au avut de suferit în război își vor primi vreodată, fără nici un fel de abatere, medicamentele gratuite și biletele la tratament balnear. (Cezara DUȚĂ, Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns