Superproductiile electorale la care asistam in aceste zile de campanie asidua isi au, dincolo de replicile fatarnice si demagogice, si o mare doza de umor spontan care ne fac sa ne distram copios uitind, astfel, pentru moment, de amenintarile crizei economice globalizante si de disconfortul cotidian ce se instaleaza printre noi. Cum s-ar spune, facem haz de necaz si mergem mai departe tot intr-o veselie. Toata lumea joaca teatru, cu sau fara machiaj. Actorii protagonisti sint candidatii la demnitatea parlamentara, iar spectatorii sintem noi, alegatorii, posesorii de vot. Acum se fac jocurile si nimeni nu este dispus sa piarda sansa, care va mai aparea doar peste patru ani. Timp prea lung pentru ambitii si interese atit de mari, astfel ca un intreg arsenal de strategii este scos la inaintare, dupa o regula care cel putin pina la aceste momente a dat roade: a spune lucrurilor pe nume fara a gindi prea mult la mesajul lor este o incercare la care se incumeta numai autorii de aluzii. Astfel ca asistam la un bilci perpetuu al desertaciunilor ce se va incheia apoteotic pentru unii si cu deziluzii pentru altii. Un fel de fum al amagirilor.
In materie de inventivitate, romanii se pare ca nu au egal. Mai ales in ce priveste recuzita jocurilor politice, pe care introducerea votului uninominal le-a stimulat si le-a diversificat dupa regula „fiecare pentru el”, adaptindu-le fiecarui actor in parte. Cea mai originala formula in acest autentic ocean de creatie propagandistica mi se pare a fi ideia unui candidat pd-l-ist din Curtea de Arges, care a gasit de cuviinta ca cea mai provocatoare metoda de a se prezenta concitadinilor este aceea de a-si imprima propria imagine pe asfaltul trotuarelor, stiind ca astfel va fi luat pe talpile picioarelor intr-un gest de sanctionare a atitudinii: asta merit daca nu-mi respect promisiunile. La fel de autocritici cu ei insisi, doi candidati liberali din aceeasi asezare si-au ancorat cu lanturi grele posterele uriase in teii de pe bulevard, ca sa-i vada si sa-i admire toata lumea in postura de salvatori ai neamului. Liderul social-democrat Mircea Geoana, candidat de Dabuleni si de locatar principal la palatul Victoria, a pus deja vinul la rece pentru a-si serba victoria, in pofida sondajelor de opinie care-i plaseaza pe primul loc pe democrat-liberali, cei care prin Elena Udrea incearca sa-si atraga pronia divina mizind pe babele bigote din cartierele bucurestene, pe care le-a purtat in pelerinaj la sfintele moaste adapostite prin manastirile din jurul Capitalei. Pentru ca doi candidati sibieni ai aceleeasi formatiuni politice sa-si aminteasca de indemnul rostit de Invatatorul pe Muntele Sfint: lasati copiii sa vina la mine!; caci el stia precis ca vor veni, odata cu ei, si mamele lor. In varianta proprie, aceasta a insemnat peste o suta de copii, insotiti de parinti si bunici, la spectacolul de animatie Fata babei si fata mosneagului. La rindul lor, candidatii UDMR se plimba de-a lungul si de-a latul prin tinuturile transilvane intr-un autobuz pe care scrie cu litere mari „votul e beton”, iar un candidat de prin partile Botosaniului a scos pe tarabe prajituri speciale ce-i poarta chipul. Un prm-ist buzoian si-a ales drept slogan „votati ultimul haiduc; voi lua de la bogatii necinstiti si voi da saracilor”. Si daca tot veni vorba de dat, ofertele sint mai mult decit generoase: bodyguardul sef al Cavalerului Luminii, candidat al PNG-cd intr-o circumscriptie bucuresteana, le promite alegatorilor cinci mii de frigidere, iar un social-democrat brailean este hotarit sa construiasca in fiecare comuna cite un bazin olimpic de inot, chiar si acolo unde nu exista surse curente de apa! Nu te lasa cumparat!, contraataca Pro Democratia, amagindu-se cu iluzia ca se vor gasi incoruptibili…
Si toate aceste promisiuni, din bilciul desertaciunilor, ne readuc in memorie secventele unei alte campanii electorale, din timpurile rosii: un activist de partid este trimis sa ia pulsul alegatorilor dintr-o comuna bacauana si sa le promita ceea ce-si doreau; nu-l durea gura si nici nu costau nimic. Imparte in dreapta si-n stinga ba un cal, ba un plug, ba o caruta. Ultimul se nimereste un mosneag care-si caina neputinta barbateasca. Taie ce-am zis pin-acu si trece-i pe toti cu cite-o s…a!, decreteaza acesta. Si asa a ramas.
Gasiti vreo similitudine intre acea intimplare si ceea ce se petrece astazi?
Lasă un răspuns