De vreo sapte decenii incoace, o maladie incurabila s-a instalat printre romani. Imuna la orice fel de tratament si cu efecte dintre cele mai imprevizibile, nocive si periculoase, are tulpini extrem de rezistente, priindu-i orice schimbare de regim. Inainte de ’89 i se spunea nepotism. Pentru ca mai apoi sa-si schimbe numele in clientelism politic. Tot un drac, ar exclama mucalitii. Adica naravuri necurate ce apar, se dezvolta si se manifesta pe fondul unui cimp steril de lege, bun simt si moralitate. Ii priesc fatarnicii si legile junglei, un fel de selectie naturala operind sub umbrela protectoare a Puterii. Ca doar pentru ce se bat si se dau de ceasul mortii politicienii nostri de orice culoare, decit pentru legitimizarea abuzurilor fardate cu declaratii sforaitoare de decenta si bune intentii?!
Doar doua saptamini ne mai despart de declansarea oficiala a campaniei electorale pentru legislativele din iarna, dar zgomotele tirurilor si canonadelor pregatitoare se aud tot mai puternic. Tinta predilecta: conditia sociala precara a romanului. Punctul de ochire: o batrina dintr-un sat maramuresan care primeste de la statul roman o pensie de urmas in valoare de 3 (trei) lei! Asta, in vreme ce domnii (unii dintre ei) de la oras si-au tras pensii si salarii astronomice. Nerusinate – le-au catalogat cei din presa. Si nu exagereaza cu nimic. In urma cu patru ani, cam la aceeasi vreme, candidatul-prezident Traian Basescu ne indemna sa traim bine. Acum, preluindu-i mesajul populist, social-democratii brat la brat cu conservatorii lanseaza sloganul „un trai mai bun pentru toti”. Pe medie, este posibil: o pensie de trei lei adunata cu una de treisutesaizeci de milioane si impartita la doi fac taman o sutaoptzeci si una de mii de lei si cincizeci de bani, adica peste sase milioane de lei pe zi. Cum sa nu traiesti bine?! Diferenta e doar ce se afla in lingura fiecaruia: rabdari prajite sau caviar. In creierul muntilor Apuseni, bunicii isi mingiie nepotii pe crestet si-i indeamna sa nu dispere, fiindca se poate si mai rau. In inima Capitalei, demnitarii sus-pusi, cu puteri discretionare, le dau nepotilor pe miini piinea si cutitul, lasindu-i sa-si taie in voie cite felii si oricit de mari le vor. O foame neostoita macina stomacurile acestora, care nu se satura oricit ar baga in ele. Cazul cronic al nepotismelor de la ANRE a devenit patologic: salarii lunare de zeci de mii de euro, premii, prime, bonusuri, avantaje in lant. Nepotism cu arbore genealogic: soti, sotii, fii, nepoti, cuscri, cumetri, prieteni. Toti se-nfrupta din banii publici ca la un parastas bugetar. Vaci bune de muls agentiile astea guvernamentale, care in loc sa protejeze interesele contribuabililor si sa le puna capastru celor care au pe mina servitutile-cheie, fac cirdasii cu acestia. Lupii stapini la oi. Sate fara ciini, dar mai ales fara ciobani. Parlamentarii, politistii si magistratii din virfurile ierarhiilor isi trag legi prin care-si pun lefuri si pensii de poveste, in timp ce pentru bugetari, fie ei functionari, dascali ori medici, nu exista bani la buget. Batrina din satul maramuresan, si multi altii ca ea, n-au decit sa astepte vremuri mai bune. Normale. Primul-ministru este surprins ca nu avem grile-standard pentru salariile din sistemul bugetar si promite sa puna lucrurile la punct. Bine-ar fi sa se gindeasca si la o lege unica a pensiilor, in conditiile in care nepotii de toate soiurile si calibrele joaca pe masa cu stapinul acasa. Smecherii prezentului continuu. Nepotii de ieri erau copii cuminti, nevinovati, in comparatie cu cei de astazi. Daca inainte de decembrie ’89 raportul salariilor era de 1/5,5, iar pensia minima reprezenta 65 la suta din venit, acum aceleasi raporturi sunt de 1/600, respectiv 1/700!
Orice comentariu devine inutil pe fondul unor astfel de comparatii ce explica fondul si ecuatia Puterii. Nepotismul este una din formele de exprimare ale acesteia.
Lasă un răspuns