Presedintele Traian Basescu a promulgat legea majorarii salariilor profesorilor cu 50%. El si-a motivat gestul spunind ca, astfel, sustine „Pactul pentru educatie”, intrucit banii in plus au fost acordati dascalilor cu conditia ca in invatamint sa se produca, in sfirsit, mult asteptata reforma. Seful statului le-a cerut, totodata, celorlalti bugetari sa-si exprime revendicarile dupa alegeri si dupa instalarea unui nou guvern.
Toate-s bune si frumoase, portofelele profesorilor se vor mai ingrosa nitel. Ce-i drept, cadrele didactice tinere sint cele care cistiga cel mai putin din povestea asta, in timp ce mai virstnicii lor colegi – in special universitarii – isi vor pipai cu mai multa voluptate buzunarul.
Alegerile vor trece, iar sindicalistii bugetari vor sari si ei la gitul guvernului, cu gindul la majorari salariale. Le doresc, si lor, „succesuri” si cred ca merita sa aiba, la fel ca profesorii, venituri consistente.
Insa, imi amintesc de premierului maghiar Ferenc Gyurcsány, care a spus zilele trecute ca problemele economice ale Ungariei sint rodul majorarii „fara acoperire” a salariilor bugetarilor, din 2000 incoace. Iar Basescu a primit, in urma cu trei-patru zile, de la Guvern, o analiza din care rezulta ca majorarile promovate de Legislativ nu se sutin din punct de vedere economic. Incercati sa ghiciti ce inseamna asta pentru bugetul familiei fiecaruia dintre noi, dupa ce se va opera majorarea salariilor pe toate fronturile pe care lupta sindicalistii. Si nu uitati remarca lui Murphy: „Daca azi iti merge rau, zimbeste! Miine s-ar putea sa-ti mearga si mai rau de atit”.
Lasă un răspuns