Pentru oricare om de pe pâmintul asta, nu cred sa existe o vorba mai adevarata decit cea spusa de Albert Camus: “Sa fii ceea ce vrei din ceea ce poti.” Cel mai mult, insa, asertiunea camusiana se potriveste artistilor. Pentru ca ei doresc intotdeauna sa-si depaseasca limitele obisnuite absorbind din sine noi energii sufletesti creatoare. Si cind poti cu adevarat, implinirea si rasplata vor veni odata si-odata. In fata talentului, criza moare. Iar de talente nu suntem lipsiti. Aceste ginduri mi s-au impus cu pregnanta dupa ce i-am ascultat pe Alexandra Dumitru si Alexandru Timilie interpretind “Dublu concert pentru vioara si orchestra” de J.S. Bach, inaltind catedrale sonore dintr-o lucrare baroca de mare frumusete si adinci intelesuri. Nu atit omogenitatea si exactitatea interpretarii au impresionat, cit acel stil imaculat patruns de sentiment omenesc, de suflul neintrerupt al nazuintei catre inalt, de luminosa si generoasa simtire. Acesti doi foarte tineri solisti reprezinta o noua si imbucuratoare generatie de perspectiva pentru Filarmonica “Mihail Jora” si nu numai. Pot fi urmasi talentati ai altor trei artisti, care au dus faima orchestrei noastre simfonice in Europa: Dorel Baicu (flaut), Dorin Gliga (oboi) si Pavel Ionescu (fagot). Si acesti reputati solisti au fost chemati saptamina aceasta sa interpreteze in trio “La Tempesta di Mare” de Antonio Vivaldi si “Concertul pentru flaut, oboi si orchestra” de Antonio Salieri, sub bagheta dirijorului Matei Corvin, pe care destinul l-a purtat din România in Franta, apoi in Germania si de aici in Africa de Sud, la Stollenbosch si Cape Town unde este prim dirijor. Dorel Baicu, Dorin Gliga si Pavel Ionescu sint diferentiati prin particularitatile naturii lor musicale, dar armonizati in stil si rafinament instrumental – calitati care i-au ajutat sa imprime celor doua lucrari asumate in program o pecete de distinctie, de maiestrie evoluata si cizelata eleganta. Ei au darul de a plasticiza sonoritatile, de a gasi accente noi inflexiuni spontante si atasanta imaginatie.
Emotionati si impresionati de talentul solistilor amintitI, nu putem, totusi, trece cu vederea restituirea cu efecte coloristice remarcabile a “Simfoniei a VIII-a” de Dvorak, “Sarabandei”, “Badineriei” si “Giga” de A. Corelli cu sonuri de mare puritate si sensibilitate sau a Simfoniei “Fantastica” de H. Berlioz, cu tematica sa romantica si fabulatorie si cu finalul ei de cosmar.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns