Mitologia greaca este – pentru cine vede jumatatea goala a paharului – presarata cu scene de canibalism, de crime abominabile, iar mitul nasterii zeitei Atena reprezinta un exemplu clasic in acest sens.
In drumul sau spre insula Creta, avionul trecuse de Muntele Olimp si urma sa zboare peste suburbiile estice ale capitalei Greciei. Pe partea dreapta a avionului se distingea marea metropola – o aglomerare de ziduri albe, care reflectau obositor pentru retina „lumina greceasca”.
Cu glas moderat, ca sa fie auzit numai de grupul lui de cunoscuti, istoricul Tocilescu a inceput o scurta incursiune in istoria Atenei:
– Actuala capitala a Greciei a inceput sa devina o mare putere in secolul al VI -lea inainte de Hristos. In timpul lui Pericle a fost un mare centru al artei, al culturii, in general, dar si al industriei si comertului. In perioada elenistica puterea Atenei a fost depasita de aceea a marilor monarhii fondate de succesorii lui Alexandru cel Mare. In anul 529, imparatul bizantin Iustinian a dat un decret prin care se interzicea studiul filosofiei in Atena, dind, astfel, o lovitura de gratie anticei localitati. A ramas un oras provincial chiar si dupa obtinerea independentei din anul 1830, cind capitala a fost Nafplion. Abia in anul 1834, pe nepregatite, Atena a devenit capitala Greciei. Pe de alta parte, exista un mit cu totul special al nasterii Atenei.
– Care este mitul nasterii zeitei Atena? a vrut sa stie Edi.
– Zeita Metis a fost copila titanilor Oceanus si Tetis, altfel spus, verisoara lui Zeus. In schimbul promisiunii ca va fi luata de sotie, ea l-a ajutat pe Zeus in lupta contra tatalui sau, titanul Cronos, care isi inghitise toate progeniturile pe care le avusese cu titanica Reea. Aceasta bautura a fost transmisa de Zeus mamei sale – Reea, care i-a strecurat-o in nectarul pe care l-a baut Cronos. Imediat, pe gura titanului au iesit cele cinci odrasle, tefere si nevatamate, ca sa utilizez o expresie din basme, ba chiar dezvoltate conform virstei lor. Cronos, inspaimintat de ceea ce i s-a intimplat, s-a retras in munti. Ei bine, ce credeti ca s-a intimplat mai departe?
– A devenit sotia lui Zeus, a raspuns promt Sofistoc Albanoapte.
– Daaa, a raspuns taraganat profesorul, pregatind surpriza. Apoi, a ramas insarcinata. Dar, Zeus, a fost instiintat de Uranus si Gheea ca el va avea cu Metis mai intii o fata si apoi un baiat, baiat care ii va lua locul. Atunci, pentru a preintimpina pericolul prezis, Zeus a inghitit-o, pur si simplu, pe Metis, cu fat cu tot.
– Ooo, simt ca mi se intoarce stomacul pe dos! a exclamat Nico.
– In ziua cind Metis, daca ar fi trait, trebuia sa nasca, pe Zeus l-a apucat o durere cumplita de cap. Atunci, el l-a chemat pe zeul Hefaistos si i-a poruncit sa ii despice capul cu o secure pentru a vedea motivul durerii. Fiul sau i-a ascultat ordinul – cu Zeus nu era de glumit! – si din teasta a iesit o fata cu ochii albastri – verzi, inarmata cu o lance. Zeus a numit-o Atena. Vazind-o atit de frumoasa, Hefaistos a cerut-o de sotie. Dar, zeita l-a refuzat, jurind ca va ramine pe veci nemaritata. Atunci, Zeus i-a mai adaugat numele de Pallas, adica fata tinara, curata.
… Stewardesele au început sa se agite si ma gindeam, cu parere de rau, ca mitul nasterii Atenei mi-a stricat pofta de mincare pentru gustarea ce urma sa fie servita în cursa „charter”. Dar a fost vorba de… un simplu pahar cu „portokalada” (suc de portocale), pe care m-am straduit, totusi, sa-l beau.
Doru CIUCESCU
Lasă un răspuns