De 20 de ani ni se propovaduieste Capitalismul ca religie economica. Tot de 20 de ani nici un partid nu a mai avut curajul sa sustina elemente doctrinare de stinga; chiar partidele declarate a fi la stinga esichierului politic au propovaduit masuri de dreapta si le-au si aplicat cind au fost la guvernare.
Problema devine interesanta in momentul in care constatam ca, desi aplicam – sau mimam aplicarea – masurilor de dreapta in economie, situatia nu se remediaza. „Da – spun apologetii masurilor de dreapta – pentru ca nu se aplica destule masuri capitaliste”. Si incepe un carusel nebunesc al intrecerii „cine aplica cele mai de dreapta masuri”.
Gratie unui blog pe care-l citesc cu placere – http:// constantingheorghe. blogspot. com – aflu o situatie cel putin interesanta relatata de The Economist: gradul de sindicalizare e direct proportional cu nivelul de trai. Cind sindicatele americane erau bine organizate si existau greve, viata muncitorilor era mai buna. Dupa ce Guvernul a inceput sa distruga sindicatele, nivelul de trai a inceput sa scada.
Nu-i vorba, la noi sindicatele s-au distrus si singure; insa nu e mai putin adevarat ca au existat si intentii politice pentru a le potoli.
Si inca o problema, ridicata de data asta de New York Times: in SUA, unul din opt cetateni primeste ajutor de la stat sub forma de hrana; la copii, proportia este de unu din patru.
Concluzia se vede cu ochiul liber: capitalism, da, dar trebuie avut grija si de cei care devin victime ale sistemului.
O paralela cu realitatile românesti este inevitabila in conditiile in care se preconizeaza desfiintarea unora dintre ajutoarele date de stat pentru a „stimula” munca si pentru ca românii sa nu mai fie o „natiune de asistati”, cum ii place presedintelui Basescu sa numeasca problema.
Lasă un răspuns