Care criza?

Daca te iei dupa anuntatele intentii guvernamentale pentru combaterea crizei, poti lesne ajunge la concluzia ca, de fapt, România nu este lovita de criza economica. Doar de o criza de prostie.

Si nu ma refer la produsele de lux care se vind ca piinea calda – cele 15 Ferrari-uri comandate, de exemplu – pentru ca nu sint relevante. Sint doar expresia unei situatii in care societatea s-a polarizat excesiv in bogati si saraci; bogatii devenind tot mai bogati chiar datorita crizei care le da motive sa taie din costuri si sa-si plateasca tot mai prost angajatii nevoiti sa munceasca mai mult pe bani mai putini de frica sa nu ramina fara locuri de munca.

Asa-zisele masuri anti-criza – concedieri haotice, scaderi de salarii si taieri de pensii – nu fac decit sa scada si mai mult consumul. Intram intr-un cerc vicios pentru ca, prin scaderea cererii din partea celor care consuma produse românesti o sa scada si mai mult vinzarile concomitent cu incasarile la buget. Dupa care va fi nevoie de o noua reducere de cheltuieli pentru a se ajunge cit mai aproape de noul Graal – echilibrul macroeconomic.

In plus, ideea infiintarii unui fond national de investitii care sa cuprinda pachetele minoritare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale si care sa fie vindute pare extrem de ciudata in contextul in care campania prezidentiala a lui Basescu s-a bazat in mare masura pe acuzele la adresa „mogulilor” care voiau sa cumpere societati de stat. Si, atentie, nu s-a spus niciodata ca ar vrea sa le cumpere pe nimic, doar voiau sa cumpere. E ciudat, pentru ca, nu-i asa, acum mogulii – daca li se va da voie, vor putea cumpara firmele aparate in campanie cu pieptul gol de presedinte.

In rest, avem in fiecare zi perdele de fum. Ba arestari de primari, ba schimbarea lui Geoana, ba salarii si pensii „nesimtite”… Totul ca sa abata atentia de la criza. Insa, care criza?