Aurelian CHISCOP
Am intrat cu frică, vineri seara, în Casa Sterian. Taximetristul se uitase întrebător la mine când i-am spus să mă ducă acolo, așa că a trebuit să-i dau adresa: str. Mihai Eminescu, nr. 10. Fusesem invitat la o seară cu muzică de cameră, o expoziție de pictură și o degustare de vinuri. Știam că imobilul (fostul Notariat de stat) este acum părăsit, așadar speram ca totul să se desfășoare în curte. N-a fost așa. Din fericire.
La intrare își așteptau oaspeții proprietarul casei (imobil de patrimoniu de interes național!), arhitectul Constantin Amâiei (Volodea – pentru prieteni), și Val Mănescu, cel care a gândit și pus în practică evenimentul. Odată ajuns înăuntru, frica s-a mai estompat. Era multă lume, lume bună: arhitecți, medici, oameni de afaceri, artiști, profesori, scriitori, toți într-o cameră cu multe găuri în tavan. Cele din pereți erau probabil acoperite de tablourile lui Dragoș Burlacu, „unul dintre vârfurile generației de pictori ” (Val Mănescu dixit).
După ce toată lumea s-a așezat, au intrat, pe rând, Beethoven și Mozart, aduși de Cvartetul „Consonanțe” (Ștefan Epuran – vioara I, Alexandru Timilie – vioara a II-a, Iulian Bolog – violă, Alexandra Elefterescu – violoncel), într-un majestuos recital, așa cum probabil Casa Sterian cunoștea în perioada ei frumoasă. Val Mănescu a întrerupt de căteva ori concertul pentru a recita, așa cum numai lui îi iese, versuri din Omar Khayyam (în traducerea profesorului Gheorghe Iorga), Francois Villon și …Val Mănescu.
Trecerea la degustarea de vinuri s-a făcut firesc, după ce poetul Dan Petrușcă și-a citit un reușit poem dedicat evenimentului. „Dacă e ocazional nu înseamnă că moare aici” – ne-a amenințat autorul. Cvartetul a fost înlocuit cu un duo de oameni pricepuți într-ale vinului bun: Bogdan Ghervan – de la Crama „Le Maison du Vin” și Adrian Grigoraș – de la Podgoria Oprișor, din Mehedinți. Dar vedetele ultimei părți au fost Zinfandel-ul alb și Caloian-ul roșu. Vinul – premium, se-nțelege! – a reușit să dezlege limbile și să readucă în Casa Sterian acea atmosferă fină, de salon al aristocrației interbelice.
Lasă un răspuns