Zilele trecute, pe clanta usii am descoperit un pliant promotional aratos. Deoarece cunosc preturile pentru astfel de materiale, m-am intrebat: cine oare-si permite asa ceva. Era una dintre marile firme de constructii (nu-i pot da numele, pentru nu fi acuzat ca fac reclama gratuita), care a inceput inaltarea unui complex rezidential de apartamente, realizate cu materiale de constructii evoluate si proiectate conform cerintelor din zilele noastre. Pentru Bacau, nu este vorba de o noutate, deoarece in ultimii ani si alte firme au construit si construiesc blocuri de locuinte. Evident, daca am trai intr-o lume normala, nici nu as aduce vorba de asa ceva. Dar in Romania de astazi putine sint lucrurile normale – adica aflate intr-o plaja a raportului oferta/pret apropiata de a altor tari. La noi, preturile pentru locuinte au crescut asa mult in citiva ani, incit fereasca Dumnezeu sa fii un tinar ce paseste in viata si sa ai nevoie de un apartament pe care sa-l cumperi prin propriul tau efort. Risti sa dormi pe strada. I-am auzit pe unii spunind ca preturile la apartamente s-au aliniat celor din Occident. Nimic mai fals. In Occident, la pretul unui apartament dintr-un bloc romanesc (apartament cit o scorbura, ba uneori cit o cocina), iti cumperi, daca nu un palat, in orice caz, un apartament frumos, cu spatiul bine definit, in care poti respira, in care te simti confortabil. E o falsa aliniere a preturilor, pentru ca noi nu cumparam, la acelasi pret, aceeasi calitate si acelasi confort. Logic, conform legii pietei libere, preturile la imobiliare ar trebui sa scada foarte mult. Nu s-a intimplat asta pina acum, deoarece nu prea s-a investit in constructii de locuinte. Fiecare om si-a facut, cumva, o locuinta pe cont propriu. De aceea, faptul ca am auzit de un nou complex rezidential ce se construieste la noi, m-a bucurat. Cu o floare nu se face insa primavara si, ca sa vad ce sanse avem sa ne putem cumpara, la salariile noastre jalnice, un apartament in urmatorii ani, am cercetat in dreapta si-n stinga ce si pe unde se mai construieste. Am aflat ca marii investitori au inceput sa fuga de Bucuresti, unde se situau pina acum, deoarece preturile pe terenuri au devenit enorm de mari in capitala. Si-au indreptat atentia spre orasele foarte mari, cum sint Cluj-Napoca, Constanta, Timisoara, Iasi. Si, mai putin vizibil, si spre orasele medii, ca Bacaul, Buzaul, Suceava etc. Totusi, investitiile acestea nu duc la depasirea acelui prag necesar pentru a trage in jos pretul apartamentelor. Se investeste in domeniu doar pentru ca profiturile sint enorme. Cind ele nu vor mai fi asa mari, investitorii vor migra spre alte domenii, mai interesante. Investitia in locuinte ar putea sa ramina interesanta numai daca guvernul ar acorda anumite privilegii si facilitati. Asa ca astfel de investitii vor lua sfirsit inainte ca oferta sa devina mai mare decit cererea, incit sa ne putem cumpara o casa la un pret acceptabil. Mai ales ca majoritatea firmelor ce fac investitiile, nu sint romanesti. Si, la urma urmei, aproape nimic in Romania nu mai este romanesc. Tot ce ne apartinea pina deunazi, a fost vindut. Nu mai avem nici telefonie romaneasca, nici petrol romanesc, nici otel romanesc etc. La inceputul anilor 90, un poet se ingrijora ca riscam sa devenim o republica bananiera. Sumbra lui previziune pare acum, dupa circa 15 ani, una prea optimista. Pentru ca nici banane macar nu producem, ci, bietii romani, merg in Spania ca sa culeaga capsuni. Tot ce s-a mai rasadit pe la noi, au fost palmierii. Dupa cei de pe litoral, ei au ajuns acum si in Bucuresti, la dorinta celebrissimului „Piedone”, ajuns primar la un sector. Numai ca palmierii nu dau banane. Tot ce putem spera sa ne ofere palmierii, e putina umbra. Va fi, totusi, ceva, pentru cei lipsiti de case, pentru ca, indiferent de investitii, daca sintem o „republica palmiera”, tot nu ne vom putea cumpara vreodata un apartament, fie cit vor scadea preturile.
Dan PERSA
Lasă un răspuns