Aniversarea, pe 15 ianuarie 2010, a 160 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu a provocat saptamina trecuta, in scolile si institutiile de cultura din Bacau, numeroase evenimente dedicate poetului, de la expozitii, la recitaluri de muzica si poezie, dramatizari sau dezbateri, atinse, pe alocuri, de pacatul cliseizarii. Incercind sa nu cada in acelasi pacat, eminescologul bacauan Stefan Munteanu a propus simbata, in cadrul evenimentului aniversar organizat de Centrul de Cultura „George Apostu”, in colaborare cu organizatia neguvernamentala Ordinul Cavalerilor Echitatii, o privire lucida asupra receptarii operei lui Eminescu in ultimii zece ani, prin raportare la principalele aparitii editoriale dedicate operei eminesciene. Pentru inceput, profesorul Universitatii „George Bacovia” din Bacau a amintit in demersul sau de evenimentul editorial care „a aluat infatisare de mit, eu i-as spune chiar de poveste”, aparitia la Editura „Polirom”, in anul 2000, a volumului „Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondenta inedita Mihai Eminescu – Veronica Micle”. Universitarul bacauan a mai readus in atentia publicului volumele „Detractorii lui Eminescu”, publicate in ultimii ani de criticul si istoricul literar iesean Alexandru Dobrescu, „importante prin textele reproduse si prin cuvintul lui Alexandru Dobrescu cu privire la fenomenul detractarii lui Eminescu”, si cartea Ilinei Gregori, „Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze” (Editura „Art”, 2008), prin care autoarea „demonstreaza ca, desi nu s-a finalizat cu doctorat, stadiul in Germania constituie o perioada de acumulari in formarea lui Eminescu”. In acelasi interval 2000 – 2010, a mai amintit universitarul Stefan Munteanu, au aparut, sub coordonarea academicianului Eugen Simion, volumele de manuscrise ale lui Mihai Eminescu, dar si „Eminescu. Negocierea unei imagini” (2008, Cartea Româneasca), semnat de Iulian Costache, un autor din „zona de influenta a lui Nicolae Manolescu, care nu se pronunta intotdeauna apreaciativ la adresa lui Eminescu”. „Ce se intimpla azi? Aceeasi disputa intre cele doua optiuni, a acelora, de buna credinta, care il cinstesc pe Eminescu, si a acelora care il neaga si il sfideaza. Cred ca ultimii zece ani sint foarte slabi, foarte putini productivi in analiza, in critica si in slujirea operei lui Eminescu. Nu ma lamentez, fac o constatare. Sper ca urmatorii zece ani vor aduce ce asteptam cu totii”, a conchis universitarul bacauan Stefan Munteanu.
Trei actori pentru un poet
Constanta Zmeu, Stelian Preda si Geo Popa – gazda evenimentului, trei actori bacauani pe care in prezent nu-i puteti vedea pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”, au interpretat citeva din cele mai frumoase poezii ale lui Mihai Eminescu dar si citeva texte din publicistica eminesciana, surprinzatoare prin actualitatea sa. Corala „Armonia” a Liceului de Arta „George Apostu”, condusa de profesorul Gheorghe Gozar, a hipnotizat publicul in timpul interpretarii unor refrene eminesciene precum „Sara pe deal”. In final, Geo Popa, directorul Centrului de Cultura „George Apostu”, si-a facut publica intentia ca la editia 2011 a aniversarii lui Mihai Eminescu sa-l invite in fata publicului bacauan pe istoricul literar Nicolae Manolescu, una din vocile critice la adresa poetului. (Laura HUIBAN)
theofrastus bombasticus a zis
eminescu – ce autor parazitat !
veronica mecla a zis
pai ce sa mai facem pentru eminescu,nu cred ca-l incalzeste cu ceva daca ii udam florile la mormant,e mort ce-i mai pasa lui? lol
ion creanga a zis
da… o fi avand flori la mormant?? lol
Constantin TOPALA a zis
Din fericire, anul acesta, de ziua lui, Eminescu a primit multe flori. Ma intreb insa daca voi, cei care scrieti la adapostul anonimatului, i-ati duce o floare la mormant. Si ma mai intreb cam ce stiti despre cel ramas „nepereche”, dupa spusa lui George Calinescu, despre „romanul absolut”, dupa aprecierea lui Petru Tutea, sau despre „ideea platonica de roman” dupa cum l-a definit Lucian Blaga, si pe care Tudor Arghezi l-a divinizat pentru geniul sau poetic in versuri ca acestea:
„Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei,
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei,
Cel mai chemat s-aline, din toţi, şi cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr.”
(Tudor Arghezi, „Inscripţie pe amfora LUI”)
N-ar fi rau sa va patrundeti de adevarul dictonului:
„Unde respect nu e nimic nu e.” Inclusiv dragostea despre care vorbea Marin Preda in „Cel mai iubit dintre pamanteni”
Albert a zis
unii… mai stiu cate ceva…in comparatie cu Adomnitei care l-a numit pe Eminescu poetul ”pereche”