• Interviu cu prof.dr. în istorie Dumitru Zaharia
– V-am întîlnit destul de des pe traseul spre Colegiul Național „Ferdinand I”. Să nu-mi spuneți că mai predați și acum, la cei peste 70 de ani ai dumneavoastră?
– De ce nu? Am predat și anul trecut limba latină. După ieșirea la pensie, în 1989, i-am învățat latină și italiană pe elevii de la „Ferdinand I” și „Anghel Saligni”.
– Apropo! Cîte limbi străine cunoașteți?
– Latina, greaca, italiana, franceza, spaniola.
– Fără o astfel de pregătire nici nu cred că v-ați fi încumetat să lucrați atîția ani la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Bacău.
– Din 1967 pînă în 1989…
-… și să cercetați mii de pagini de documente istorice aducînd o contribuție importantă la cunoașterea trecutului istoric al poporului nostru. Căci, la urma urmei ce este istoria fără argumentele arheologiei și ale documentelor de arhivă?
– Funcția de director al Arhivelor din Bacău, în concepția mea, a fost una de cunoaștere a valorii documentelor aflate în păstrarea școlilor, parohiilor, întreprinderilor industriale și agricole etc. De asemenea, depistarea documentelor aflate în posesia unor persoane particulare. S-a putut alcătui o colecție de manuscrise extrem de valoroase.
– Mă gîndeam, în timp ce vorbeați, că aceste preocupări pentru îmbogățirea bazei documentare și organizarea ei s-a făcut odată cu formarea oamenilor, a specialiștilor ca să zic așa.
– Nici unul dintre colaboratori nu mai lucrase în domeniu. Emilia Chiriacescu, Corneliu Cărămidaru, Vilică Munteanu, actualul director al Arhivelor Naționale – Direcția Județeană Bacău, Eugenia Mărioara Mihalcea. Am lăsat în urmă o zestre documentară și una umană, de profesioniști.
– Activitatea de arhivist presupune din start pasiune pentru cercetarea trecutului național și internațional depășind o oarecare atitudine funcționărească. Ați subliniat-o dumneavoastră înșivă și sînt întru-totul de acord.
– Mulți profesori au consultat materiale publicate – colecția de documente începînd cu Alexandru cel Bun (două volume apărute în 1976 și 1986), Îndrumătorul în arhivele din județul Bacău (tipărit în 1979 și 1989) cu documente grupate pe domenii. Biblioteca Arhivelor Naționale din Bacău este una dintre cele mai valoroase din țară prin vechimea cărților și importanța lor. Instituția se află în posesia Cazaniei lui Varlaam, a operei lui Xenopol, Iorga și a unor manuscrise extrem de însemnate.
– Ați efectuat mai multe călătorii de studii în străinătate…
– Șaptesprezece.
– Cele mai multe în Italia și la Vatican. Ce teme v-au preocupat, ce subiecte ați tratat în lucrările elaborate ulterior?
– Aș pune pe primul loc istoria românilor din Transilvania. A fost și subiectul tezei de doctorat pregătită la Biblioteca Universității din Bologna. Ani de zile am căutat, am studiat atent manuscrisele contelui Ludovico Marsigli (Marsilli) din care am și publicat fragmente în reviste de specialitate. M-a atras personalitatea lui Inocențiu Micu Clain. Altă temă majoră: lupta pentru independența și unitatea românilor. Am avut prilejul să cunosc acea istorie a lui Mihai Viteazu scrisă de el însuși – Una istoria del Michele Vaivoda scriptta da lui Stesso – păstrată la Arhivele Naționale din Florența, corespondența lui Kossuth cu Mazini aflată la Muzeul Risorgimento din Roma, documente referitoare la Al.I.Cuza, păstrate la Ministerul de Externe al Italiei și altele.
– De prisos să mai menționez că toată această strădanie s-a concretizat în numeroase lucrări – cărți, volume de documente, articole apărute sub semnătură proprie sau Dumitru Zaharia și colaboratorii.
– Peste 70 de cărți și studii publicate. Prin activitatea de cercetare a documentelor externe s-au format la Arhivele Naționale ale României din București trei colecții de microfilme (Italia, Spania, Vatican), documente referitoare la istoria noastră națională de la Traian și pînă în 1944. Între acestea merită amintit și Ierbarul plantelor medicinale folosite de daci pentru prepararea medicamentelor (păstrat la Biblioteca Națională din Napoli).
– Aveți pe birou Cronica Episcopiei Hușilor, volumul Statistici ale populației catolice din Moldova 1694 – 1697 (Editura Studion, 1999).
– În prima lucrare menționată am publicat zece studii pe tema românilor catolici din Moldova. Cît despre cealaltă lucrare mai recentă, ea prezintă pentru prima dată cititorilor din România 11 documente care sînt păstrate în arhiva Sacrei Congregații pentru Propaganda Credinței, instituție cu sediul la Roma. Fondul arhivistic în care au fost inventariate este cunoscut sub numele de „Congregazioni Particolari”.
– Deosebit de interesant întrucît faceți referiri la populația din unele localități băcăuane: Faraoani, Călugăra, Cleja, Valea Seacă. La ce lucrați în prezent?
– Sînt la jumătatea lucrului la o carte despre agresiuni interne și externe asupra conștiinței românilor.
– Un subiect care merită o discuție aparte. Domnule profesor, cu experiența pe care o dețineți, ce ați recomanda profesorilor de istorie?
– O apropiere de elevi, pe care să-i considere colaboratorii lor – însăși lecția e un proces de colaborare. Iar îmbogățirea cunoștințelor să se facă printr-un studiu adecvat, călăuzind gîndirea elevilor spre interpretarea fenomenelor. Și, ca să fiu mai aprope de formația mea, să-i orienteze spre studiul documentelor de arhivă care, în cele mai multe cazuri, aduc prospețimea ineditului. (Măndica MARDARE)
Lasă un răspuns