Sentimentul abandonarii, al indeferentismului fata de persoanele de virsta a treia si problemele lor de viata, tine de perceptia fiecaruia dintre noi si apartine mai mult subiectivismului nefondat decit obiectivului demonstrat, sint de parere apologetii sistemului nostru de valori sociale. Toata lumea se ocupa de batrini: partide, politicieni, guvernanti, societatea civila, ong-uri, organizatii filantropice, oameni de afaceri, dupa principiul „bunastarea lor materiala si psihica e fericirea noastra”. Mai zilele trecute, premierul Emil Boc anunta iminenta majorare a punctului de pensie cu doua procente si trecerea la aplicarea celei de a doua transe de majorare a venitului minim garantat pentru persoanele defavorizate. Prin noua lege a pensiilor, toti pensionarii vor deveni una si aceeasi, dar numai cu cei ce vor veni din urma. Biletele de tratament subventionate vor trece, se intentioneaza, de la Ministerul Muncii la Casa Nationala de Sanatate, cu o ajustare de patru zile a sejurului pentru a incapea cit mai multi pe listele de asteptare. Nu am mai auzit, insa, nimic, de ridicarea cu o treime a plafonului de impozitare a pensiilor considerate mari; probabil se asteapta vreun nou scrutin si este pastrata in rezerva de bonusuri electorale. Nu-i bai, exclama optimistii incurabili, c-avem alte motive de bucurie: ajutoarele speciale europene. Precum pomana picata din cer. Zilele trecute ma abordeaza un cuplu, in plina strada: ce mai faci, maestre, cum iti mai merge? Ti-ajunge pensia? Luat prin surprindere, biigui un raspuns aproximativ, de convenienta, in timp ce atacul continua: cit ai pe luna? Atit… Perfect, te-ncadrezi pentru ajutorul UE: pensionarii cu venituri sub patruzecisidoua de milioane, adica sub o mie de euro, se califica automat si neconditionat pentru alocatia de o sutapatruzeci de milioane. Un cupon de pensie si o suma de reprezentare sint suficiente, de restul ne ocupam noi. Ii privesc cu o curiozitate interogativa, realizez ca sint escroci si le stabilesc o intilnire pentru indeplinirea formalitatilor. La care ma gindesc sa invit si-un politist pentru constatarea flagrantului. Au devenit, brusc, grabiti. Nu i-am mai vazut.
Daca intreprinzatorul roman gaseste solutii de criza, cercetatorii englezi descopera si recomanda adjuvante cu efecte similare, pe care le-am putea transmuta de pe malurile Tamisei pe cele ale Dunarii si Dimbovitei: ceaiul de la ora cinci. Calmeaza, alunga proasta dispozitie si are efect paradisiac in dragoste. Cu cincizeci de bani (cam cit ne costa o cana de ceai) putem da la spate toate grijile, nevoile si intrebarile. Vedeti cit de simplu se rezolva problemele in spatiul comunitar european?! Asadar, au dreptate politicienii si guvernantii nostri: virsta a treia poate dormi in liniste, fara cosmaruri si surprize. Are cine sa-i vegheze…
Anonim a zis
greu de supravietiut in romania (ma refer la oamenii cinstiti), de aceea propun ca in scoli sa se infiinteze ore despre cum sa supravietuiesti in romania