Ieri dimineata, pe la 10.30, am iesit cu citiva colegi in fata redactiei, la o tigara. Sediul nostru este pe strada 9 Mai, nr. 82-84, bloc in fata caruia se afla si o parcare cu 60-70 de locuri. Ai acces in spatiu pe la capatul dinspre centru si iesi din acesta pe linga benzinaria dinspre intersectia cu strada Mioritei, printr-o deschidere de vreo patru metri, limitata la dreapta de un stilp si la stinga de bordura inalta a trotuarului.
Si, cum stateam noi asa, ce sa vezi? O masina mica, neagra, cu numar de Anglia, cred – G955 OKP – s-a oprit in fata iesii din parcare. Chiar pe mijlocul spatiului, nu drept, ci si nitel pe diagonala, ca sa incurce si mai temeinic. Din autoturism a coborit o duduie roscata, tunsa scurt si imbracata in toale inchise la culoare. S-a uitat ea de-a stinga si de-a dreapta masinii, a incuiat portiera si a plecat.
Aproape o jumatate de ora, i-am urmarit pe soferii care se chinuiau sa treaca de obstacolul pus in calea lor de duduie. Cu chiu, cu vai se strecurau pe linga masina-i. Cei care vroiau sa faca dreapta, spre Mioritei, trebuiau sa intre pe contrasens pentru a putea vira. Iar soferul unui microbuz s-a tot dat de-a ‘nainte si ‘napoi, pina cind si-a luat inima-n dinti si a trecut peste bordura trotuarului.
Duduia a revenit intr-un moment cind, norocu’ (hai s-o zic) prostului, nu iesea nici o masina din parcarea atit de circulata. S-a urcat la volan si a plecat ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic, pe principiul: „Ce nu stiu, nu (se) exista!”.
Lasă un răspuns