Daca pîna acum Internetul a fost blamat în fel si chip, motivul fiind limpede: interactiunea cu viata oamenilor pe care tinde sa o schimbe radical, trecînd „moravurile” de la cele ale Galaxiei Gutember la unele catalogate ca fiind „superficiale” , în sfîrsit, din alta sfera, cea a cercetarii psihologice, vin vesti ceva mai bune. Cîtiva cercetatori de la Universitatea California din Los Angeles, au constatat ca folosirea Internetului de catre persoane de virsta a doua si a treia, provoaca o ascutire a inteligentei si atentiei, mareste capacitatea de a lua decizii si stimuleaza centrii nervosi pentru operatiuni de gîndire complexe. Nimeni nu ar putea nega aceste minunate rezultate provenite din scrupuloasa cercetare. Dar, mai an, alti cercetatori erau pesimisti privitor la soarta omenirii. Cum contemporanii nostri folosesc tot soiul de aparate fara a fi nevoiti decît sa apese pe buton, cercetatorii au spus ca inteligenta oamenilor este în drastica scadere si va diminua, cu anii, pîna la inteligenta unui pinguin. Cine stie, poate ca Internetul vine sa rezolve aceasta problema. Stimulînd creierul si procesele gîndirii, s-ar putea ca umanitatea sa scape de osînda regresiei înapoi la regnul animal. Desi, la o adica, nimeni nu ar putea spune daca e vorba, cu adevarat, de o regresie, slarirea inteligentei. Pentru ca, asa cum ne spun pildele sfintilor, pasarile cerurilor nu au nici case, nici automobile, nici muncesc cu program si totusi sint hranite de Dumnezeu, ce le are în mila Sa. Din pacate însa, pîna la urma, nu inteligenta este cea care conteaza. Si întocmai asa spun si vorbele sfintilor. Chiar ei afirma: cu cît sintem noi mai presus de pasari! Si sintem asa nu datorita inteligentei, ci datorita spiritualitatii. A credintei în primul rînd, iar de credinta doar oamenii sint capabili. A culturii – si doar oamenii creeaza o cultura. A metafizicii – si doar oamenii îsi pun întrebari despre univers, despre limitele lumii, despre fiinta si nefiinta, despre Dumnezeu si îngeri. E drept, inteligenta îi ajuta sa faca toate acestea, dar inteligenta n-ar folosi la nimic de nu ar exista un impuls. Si oare de unde sa vina acest impuls? Eu cred ca de la suflet. Cred ca înainte de avea grija de sporirea inteligentei noastre, ar trebui sa avem grija de sporirea puterii noastre launtrice, de îmbogatirea sufletului prin gînduri si fapte bune. Poate ca asa lumea în care traim s-ar schimba în ceva apropiat naturii umane asa cum a fost ea creata de Tatal ceresc. Nu de inteligenta care, atît de înselatoare fiind, poate fi usor indusa în eroare de diavol. Si cînd nu-i credem diavolului existenta, sa ne amintim vorbele unui întelept: cea mai mare înselatorie a satanei este sa ne faca sa-l credem a nu exista. (Dan PERSA)
Lasă un răspuns