• nu se poate face aprovizionarea ritmică din gospodăriile individuale
Marile abatoare din județul Bacău sînt aproape organic legate de complexele zootehnice, în ciuda contextului autohton total nefavorabil. Aprovizionarea ritmică cu materie primă pentru fabricile de produse din carne nu se poate face din gospodăriile țăranilor, motiv pentru care și firmele ceva mai mici încearcă să aibă propria crescătorie de porci sau păsări pentru a nu avea surprize. Chiar dacă se poate apela la alte surse din alte zone sau din import, nici acestea nu asigură ritmicitate. În mod normal, sursele autohtone sînt de preferat, dar și aici intervin tot felul de probleme, care dau cîștig de cauză complexelor zootehnice, în dauna micului crescător.
Complexele zootehnice dau mari bătăti de cap
De multe ori, țăranii sînt complet nemulțumiți de prețurile pe care le oferă abatoarele pentru porcii pe care doresc să-i vîndă. Chiar și în prezent, procesatorii de carne nu oferă mai mult de 20.000-25.000 de lei pe kilogramul în viu. O atfel de situație îi nemulțumește pe locuitorii din zonele rurale, care se simt furați. Dar și cei care au abatoare sau fabrici de produse din carne au propriile motive pentru a oferi prețuri mici. În principiu, nimeni nu dorește să se încarce cu un complex zootehnic de creștere a porcilor, a păsărilor, a vacilor de lapte etc. Ca să ai așa ceva înseamnă cheltuieli de tot felul, dacă nu cu construcția, atunci cu porcii pe care dorești să-i crești, cu hrana, cu suplimentele de vitamine, de proteine, cu vaccinurile, medicamentele necesare etc. Și la păsări lucrurile stau la fel. În plus, astfel de complexe trebuie să rezolve și problemele de poluare a mediului. Una peste alta, creșterea industrială a animalelor înseamnă o mare bătaie de cap. Dacă ar fi să se facă raportul între costuri și ce permite piața, ar rezulta că astfel de complexe nu-și acoperă costurile. Chiar dacă pare neverosimil, un kilogram de carne de porc în viu nu poate intra la abatorizare cu prețuri care să acopere costurile. În practică, pragul de la care se pleacă în stabilirea prețului de intrare este cu pînă la 15.000 de lei mai mic. Nici la pasăre situația nu este mai roz, chiar dacă există subvenții la amîndouă speciile.
Porcii crescuți în gospodărie au prea multă slănină
Și totuși, firmele mari, cum este Agricola Internațional, nu pot renunța la complexele zootehnice. „Nu ne putem aproviziona în salturi, după cum am găsi sau nu animale de sacrificat din alte surse – a declarat vicepreședintele Agricolei, Grigore Horoi. Nici măcar porcii nu se găsesc în fiecare an, iar despre păsări nici nu ne-am pus problema să ne aprovizionăm cu materie primă din altă parte. Este exclus să facem industrializare a cărnii fără o sursă ritmică de aprovizionare și de calitate”.
Porcii sînt un exemplu clasic în această direcție. Rîmătorii crescuți în gospodării sînt hrăniți mai ales cu porumb, fără cine știe ce diversitate a hranei. Drept urmare, ei acumulează multă slănină. Dar în procesul de industrializare, slănina și grăsimea sînt subproduse, cotate la prețuri foarte scăzute. de aceea, un porc cu slănina de o palmă doar cîntărește mult, nu este însă și de calitate. Este unul din motivele pentru care prețul la carnea în viu este mai mic. Prin comparație, porcii din complexele Agricolei sînt din rase cu carne multă și slănină subțire, sînt crescuți cu toate suplimentele de hrană trebuitoare și ajung rapid la greutatea de sacrificare. La păsări lucrurile stau la fel. Dacă ar renunța la găinile și puii din propriile complexe, firma băcăuană ar avea mari șanse să nu mai proceseze carne de pasăre în abatorul propriu, pentru că nici în Moldova și nici în țară nu ar găsi suficientă materie primă. Prin urmare, firma nu renunță pe moment la complexele zootehnice, chiar dacă contextul intern este complet defavorabil. Ar exista o soluție intermediară, adică crearea unor ferme de mai mică amploare, dotate cu material biologic de calitate, cu hrană similară complexelor mari, dar ideea nu a prins pînă acum în rîndul țăranilor. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns