Eugen VERMAN
…Inginerul Marius Cîrlan – absolvent al Institutului de Petrol și Gaze Ploiești – are 38 de ani. Înalt, solid, pare, mai degrabă, sportiv de performanță. Dar, deși nu-i om al stadioanelor, e un performer. În meseria lui. A lucrat mulți ani în „Petrol”, a lucrat și la PECO, iar de o bucată de vreme și-a luat, cum se zice, destinul în propriile mîini, și-a creat o societate de profil și-i extrem de „întrebat”. Montează centrale termice de apartament, iar acest lucru îl face cu profesionalism și succes. Și-a format și un grup de muncitori capabil să pună „pe picioare” o astfel de instalare în două-trei zile. Ajutoarele sale de preț sînt – cel puțin pe aceștia îi cunosc eu – Sorin și Andrei. Sorin a lucrat mulți ani la Centrala Termică a Combinatului de Îngrășăminte Chimice Bacău, iar Andrei a muncit în construcția de mașini ca tratamentist termic. Și inginerul și cei doi muncitori s-au adaptat condițiilor „de viață”. În Bacău – și nu numai în urbea noastră – procurarea și montarea de centrale termice e un fenomen ce tinde să se generalizeze. Costurile agentului termic „centralizat” – costuri în care prețul pierderilor a ajuns la jumătate – i-a făcut pînă și pe pensionari să renunțe la CET și să-și monteze centrale termice de apartament. Este unanimă aprecierea că în maximum cinci ani o astfel de investiție se amortizează. Astfel că o parte dintre proprietarii de case sau apartamente apelează la economiile de-o viață, strînse cu sacrificii pentru varii motive, bătrînii ținînd acei bani pentru costurile necesare trecerii în lumea de apoi, iar alții fac împrumuturi la bănci sau la CEC unde vor plăti dobînzi dar vor scăpa de coșmarul facturilor încărcate peste veniturile lunare. Și așa au apărut centraliștii. În primul eșalon se află oameni de felul inginerului Marius Cîrlan, adică profesioniști, iar alături de ei muncesc oameni care au profesat meserii înrudite sau, pur și simplu, s-au recalificat. L-am întrebat pe inginerul Cîrlan cum „simte” perspectiva actualei sale activități. Omul știe că, pe „termen scurt”, va avea de lucru, nu glumă. „E o adevărată furie montarea de centrale… Mulți o fac din disperare… Cînd fenomenul se va potoli, voi continua activitatea pe un alt plan, înrudit, deoarece sînt autorizat să lucrez în domeniul gazelor naturale, și se vor construi și unități industriale și vile…”
Unele meserii au dispărut. Scriam, nu demult, despre profesia de linotipist… E una din acele profesii care au fost la mare preț ani în șir, dar care, o dată cu noile progrese din tehnologia tiparului, aproape că a murit. Și nu-i singura… Altele, apar. Așa e cazul montării și punerii în funcțiune a centralelor termice de apartament. De fapt, e un lanț întreg de meserii. Proiectantul, montatorul, instalatorul contorului de gaz, profesionistul care verifică și pune centrala în funcțiune. Nu mai spun de industria de centrale, de piese ș.a.m.d. Astfel, o lume întreagă cîștigă. Inclusiv beneficiarul centralei care, la iarnă, va plăti mult mai puțin de jumătate din cît vor plăti cei racordați la încălzirea centralizată. Așa se face că inginerul Marius Cîrlan și prietenii săi Sorin, Andrei și ceilalți nu mai prididesc cu munca. E vară și e sezonul debranșărilor și montărilor de centrale. Sau, cum spunea un hîtru, de… termocentrale. Cît va mai dura asta? Poate vom trăi și vom vedea…
Lasă un răspuns