Mario Joseph (Moulvi Sulaiman) era un imam în vârstă de 18 ani. El a devenit creștin, dar tatăl său a încercat să-l omoare. Astăzi este predicator catolic în India. Din cauza convertirii sale, cei din jur l-au condamnat la moarte. Agenția de știri „Aleteia” a publicat următorul interviu, realizat de Lartaun de Azumendi, reporter la Radio Cope (Spania), publicat în traducerea pr. Iosif Dorcu pe Ercis.ro.
– Mario Joseph, la vârsta de 18 ani erați deja imam musulman. Ce s-a întâmplat, de fapt, că viața dumneavoastră a cunoscut o asemenea schimbare?
– Eram al treilea din șase copii ai familiei mele. Când aveam vârsta de 8 ani, tatăl meu m-a trimis într-o școală coranică pentru a deveni imam. După zece ani de studii, la vârsta de 18 ani, eram deja imam. Într-o zi predicam în moschee și spuneam că Iisus Hristos nu este Dumnezeu. Una dintre persoanele prezente mi-a zis să nu mai spun așa ceva și mi-a cerut să-i explic mai clar cine este Iisus Hristos. Neputând să-i dau vreun răspuns, am început să citesc Coranul, de la un capăt la altul, și am descoperit că în capitolul al treilea apare numele lui Iisus. De fapt, mai apoi, apare adesea cu numele de Iisus Hristos, iar în capitolul 19 se vorbește despre Maria. În Coran Maria este singurul nume feminin care apare. și se mai spune că Iisus este Cuvântul lui Dumnezeu.
– Erați în India într-o zonă musulmană?
– Da. Toți sunt musulmani și hinduși și, practic, nu există creștini.
– Pornind de la această îndoială care v-a apărut în timp ce predicați, cum a început, după aceea, procesul dumneavoastră de convertire?
– În Coran se afirmă că Mahomed este mort, dar că Isus este mereu viu. Când am citit aceasta, m-am gândit: pe care ar trebui să-l accept și să-l urmez, pe cel care trăiește sau pe cel mort? I-am cerut lui Allah să mă lumineze ce să urmez și am început să mă rog. Am deschis apoi Coranul și acesta s-a deschis la capitolul 24, versetul 10, unde scrie că dacă ești cumva în dubiu despre spusele Coranului, atunci întreabă Biblia. Așadar, m-am hotărât să studiez Biblia. Astfel am înțeles care este Dumnezeul cel adevărat și, prin urmare, am îmbrățișat creștinismul.
– Văd că povestiți într-un mod foarte natural. Dar v-ați imaginat atunci ce ar fi urmat dacă deveneați creștin? Ce s-a întâmplat cu cei din jurul dumneavoastră?
– În momentul în care m-am convertit, m-am retras într-un centru de primire, dar familia mea a început să mă caute. După câteva zile m-au găsit. Tatăl meu m-a lovit cu duritate și m-a luat cu forța acasă. Când am ajuns acasă, m-a închis într-o cameră, mi-a legat mâinile și picioarele, m-a dezbrăcat, mi-a frecat gura, nasul și ochii cu o substanță picantă și m-a lăsat acolo, fără hrană, timp de 28 de zile. După acest lung timp, tatăl meu a venit și mi-a atins gâtul să vadă dacă mai trăiesc. Eu am deschis ochii și am văzut că avea un cuțit în mână. M-a întrebat dacă rămân mai departe cu Isus. și a adăugat că, dacă eu rămân cu aceeași părere, adică dacă rămân cu Isus, el mă va ucide. știam că este în stare să mă ucidă, deoarece este un musulman foarte dur. Eram convins de aceasta. Eu i-am răspuns foarte clar că îl voi urma pe Iisus. În acel moment, o lumină foarte puternică mi-a atins sufletul și mi-a dat puterea de a striga cu toată puterea mea (pe care o mai aveam): “Iisuse!”
Atunci tatăl meu a căzut dintr-odată, iar cuțitul pe care îl avea în mână i s-a înfipt în piept. Am văzut că i-a provocat o rană destul de gravă. A început să sângereze abundent, iar din gură curgeau spume. Familia mea, înspăimântată, l-a luat repede și l-a dus la spital, dar au uitat să încuie ușa. Așa am putut să ies și să iau un taxi pentru a mă întoarce la centrul de primire, unde mă găsiseră anterior. Am rămas acolo ascuns mai mult timp.
– Din ce spuneți, pare incredibil că ați mai avut forța fizică pentru a ieși și a ajunge la acel centru de primire…
– Deși eram foarte slăbit (eram doar piele și os), acea lumină mi-a dat multă putere și sănătate că nici acum nu îmi pot explica de unde le primeam. Totuși cu ceva urmări am rămas în urma acelei pedepse: am un ulcer la stomac și câteva răni la gură.
– Este o istorie în care se vede amprenta lui Dumnezeu. În mod natural nu este posibil să ieși, din asemenea suferințe, cu noi puteri. Ce a urmat după aceea?
– Sunt 18 ani de atunci. Suferințele m-au urmărit mereu, deoarece în Coran scrie, mai mult de 18 ori, că acela care părăsește Coranul trebui să fie eliminat, să fie ucis.
– Nu v-ați revăzut așadar niciodată tatăl?
– Nu m-am întors niciodată în satul meu. Nu am mai atins niciodată pământul meu natal. Ba, mai mult, eu sunt înmormântat acolo, pentru că părinții mei au așezat o piatră de mormânt pe care au inscripționat numele meu și ziua mea de naștere.
Lasă un răspuns